Cronici concerte

Therion prezintă opera rock Beloved Antichrist (păreri despre concert)

După mai bine de 5 ani de la controversatul Les Fleurs Du Mal, Therion a lansat un nou album – un concept impresionant ce ocupă 3 CD-uri, o operă metal inspirată de nuvela “A Short Tale Of The Antichrist” a scriitorului rus Vladímir Soloviov. Intitulată Beloved Antichrist, este cel mai ambițios proiect de până acum al proiectului muzical suedez, și, deși deocamdată punerea ei în scenă, integral, este doar un vis distant pentru materializarea căruia totuși se depun eforturi, Therion a pornit pe 1 februarie într-un turneu european ce se va opri în zeci de cluburi din marile orașe ale Europei.

Bucureștiul nu a fost uitat, astfel că pe 11 martie suedezii au susținut un concert în Club Quantic, alături de trupele The Devil, Null Positiv și Imperial Age. Evenimentul organizat de Maximum Rock în colaborare cu personalul clubului a oferit publicului român ocazia de a-i revedea pe muzicienii din Therion, de data asta cu melodii noi și cu un show extins, în care au trecut în revistă mare parte din discografia lor.

Ceea ce cred că este cel mai punctual concert din câte am văzut (Therion au început chiar cu vreo 10 minute mai devreme) a început la 18:30, cu spectacolul formației The Devil. Provine din Marea Britanie, identitatea membrilor nu este cunoscută, nici orașul exact sau alte detalii despre aceștia, apărând pe scenă mascați. Piesele, care sunt exclusiv instrumentale, s-au auzit destul de bine în clubul deocamdată destul de gol, chitarele și basul fiind scoase foarte mult în evidență. Totuși, în ciuda sunetului puternic axat pe aceste instrumente, se puteau distinge cu ușurință între ele, iar notele se auzeau destul de clar. Heavy, lente și poate puțin prea repetitive și asemănătoare între ele, cântecele au o atmosferă remarcabilă, mai ales live unde muzica este ajutată de jocul de lumini și, în cazul de față, de proiecțiile din fundal. Peste instrumental sunt suprapuse înregistrări cu discursuri sau replici faimoase din istorie, corelate cu imaginile (de obicei de arhivă, de la întâmplări importante din trecut) proiectate pe ecranul din spatele tobarului. The Devil și-a îndeplinit însă rolul, deschizând evenimentul și pregătind publicul prezent pentru următoarele recitaluri. Prezența lor scenică și atitudinea sunt puternic influențate de curentul post rock, la fel ca jocul de lumini: pe o scenă deseori în penumbră, au rămas aproape complet inerți (s-au mișcat foarte puțin, mai degrabă schimbându-și pozițiile între ei) și nu au comunicat deloc cu publicul, plecând brusc după ultima melodie fără a spune vreun cuvânt celor prezenți. Mi s-au părut interesanți totuși în spectacol, iar, cel puțin ca artiști de deschidere sau strecurați într-un festival sunt foarte potriviți.

După britanici, pe scena din clubul Quantic au urmat germanii din Null Positiv, o trupă de industrial extreme metal din Germania, care-i va însoți pe Therion în acest turneu. În puternic contrast cu The Devil, cu piese mult mai agresive și rapide marcate de riffurile heavy și de basul puternic, m-au luat inițial prin surprindere. Energici, destul de comunicativi și prietenoși cu publicul, au reușit să anime atmosfera și să încălzească puțin pe cei prezenți. Solista lor, Elli Berlin, a captivat sala cu growlurile ei, alternându-le cu pasaje clean destul de bine gândite și potrivite. Spre final, au inclus și o melodie ceva mai liniștită și calmă, un lucru bun având în vedere că nu fusese prea variat setlistul lor. După terminarea concertului, Null Positiv au coborât de pe scenă, putând fi văzuți la finalul serii în public, în zona de merchandise.

Imperial Age participă la turneul european Therion, promovând la rândul lor ultimul lor material discografic, The Legacy of Atlantis, și acesta fiind tot o operă rock. Cu un sunet specific genului symphonic metal, formația rusească susținută de Christofer Johnsson prin casa sa de discuri Adulruna a încântat publicul prin interpretări și prezență scenică, fiind prietenoși și comunicativi. Din păcate nu au avut parte de o sonorizare care să le facă cinste, în spatele sălii fiind singura zonă unde se auzea totuși destul de bine. În primele rânduri am observat ceva mișcare, mai apoi și prin zona de mijloc a sălii care începuse să se umple. Instrumentalele melodice, bogate în elemente orchestrale au pregătit spectatorii pentru recitalul Therion, stilul lor bombastic și impunător fiind potrivit în context. Și aceștia au venit mai apoi în sală, după ce și-au terminat spectacolul, stând în zona de merchandise.

Pe Therion i-am văzut ultima oară acum ceva ani la Artmania, unde din păcate au fost puternic dezavantajați de sunetul foarte, foarte slab și de supraaglomerarea sălii de concert. Mi-am dorit să-i revăd ca să am ocazia să-mi schimb părerea despre activitatea lor live, și, din fericire, au fost extraordinari live în Quantic. Opera Beloved Antichrist, ultimul lor material discografic din ultimii ani, trebuia sărbătorită cu un turneu extraordinar, iar concertul nu putea fi mai prejos.  Setlistul variat a trecut prin toată discografia trupei, incluzând și câteva din melodiile mai celebre și îndrăgite de fani: Lemuria, Son of the Staves of Time sau The Rise of Sodom and Gomorrah dar și noile creații: Bring Her Home, Temple of New Jerusalem sau My Voyage Carries On. Sala deja era plină, concertul fiind primul show complet sold-out din acest turneu, lucru pentru care Christofer Johnsson, fondatorul Therion, compozitorul și ideologul acestui proiect muzical a ținut să mulțumească publicului prezent. Sunetul a fost, din fericire, excepțional reglat, la fel și jocul de lumini. Clară, suficient de tare încât să se audă peste tot cântecele dar la un volum rezonabil, suficient cât să nu fie obositor și deranjant, sonorizarea a reușit să facă dreptate cunoscutei formații suedeze, al cărei rol în dezvoltarea genului symphonic metal nu poate fi negat de nimeni. Publicul i-a primit bine, cu entuziasm, răsplătind munca artiștilor cu aplauze și urale; la rândul lor, aceștia au mulțumit în repetate rânduri celor din club. Atmosfera a fost una plăcută, mai ales spre final când au fost interpretate compoziții mai cunoscute și celebre. Din punctul meu de vedere, momentul preferat a fost interpretarea piesei Din, de pe Sitra Ahra (2010), o favorită de-a mea; pe scenă, pentru a-i ajuta cu partea de growluri, a urcat Elli Berlin din Null Toxic, și a sunat excelent.

Din punctul de vedere al organizării, singurul lucru negativ a fost totuși prezența unui Golden Circle care nu prea are ce căuta la un concert de club, indiferent de local, în 2018. Am să plec însă de la premiza că a fost păstrat din rațiuni logistice, după mutarea evenimentului de la Arenele Romane în Quantic și am să trec peste acest aspect. De la barul din interior, se putea cumpăra doar cu jetoane, reducând timpul de așteptare la coadă și făcând mai ușoară plata. Din zona de pub a clubului, se puteau cumpăra tipuri mai variate de băutură și plăti și cu cardul sau cash, cozile la servire fiind reduse pentru numărul uriaș de spectatori. A existat o zonă de merchandise bogată, cu suveniruri diverse, tricouri și CD-uri. Garderoba a fost deschisă, ceea ce m-a scăpat de stresul de a nu avea unde să-mi las haina. Per ansamblu, a fost o seară plăcută și reușită, mulțumită organizatorilor și personalului din Quantic.

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top