Cronici albume

Meta – originalitate, inovație și complexitate

Tamás Kátai este unul dintre acei muzicieni care au dovedit o capacitate extraordinară de a se reinventa și de a rămâne originali odată cu fiecare material discografic pe care îl aduc în lume, menținând în același timp un sunet specific, care i-a consacrat cândva. Cunoscut publicului este însă numele proiectului său muzical – Thy Catafalque – proiect care a pus Ungaria pe scena mondială a muzicii experimental-avantgarde. Totul a început cu doi tineri cu aspirații care au compus un album ambiental black metal, la sfârșitul anilor 90. Influențați de schimbările ce aveau loc pe scena metal din Norvegia, cei doi au început să experimenteze tot mai mult cu diferite efecte și structuri, până ce s-au depărtat complet de ambiental black metal. Al treilea album, Tűnő idő tárlat, este considerat ca fiind punctul de cotitură în istoria muzicală a formației, dar și un reper în scena underground ungurească. Plecarea colegului său de trupă în 2011 nu l-a descurajat pe Tamás Kátai, care a mai lansat de atunci încă 3 albume, iar cel mai recent – Meta – a apărut acum câteva zile.

thy-catafalque-1

Apărând la mai puțin de un an după Sgurr, material discografic care a fost considerat la vremea respectivă ca fiind capodopera artistului maghiar, Meta a fost publicat tot de casa de discuri Season of Mist, pe 16 septembrie. Înainte de lansarea propriu zisă, promovarea a fost făcută prin intermediul a trei piese Sirály, Mezolit și 10⁻²⁰ Ångström, fiecare prezentând una dintre cele 3 laturi ale viitorului material – ambiental, progresiv și ciudat.

Meta începe cu o piesă intitulată Uránia, aceasta fiind singura colaborare cu Atilla Bakos, cel care a înregistrat toate vocalele clean pentru albumul din 2011, Rengeteg. Din nefericire, lipsa de timp a celui din urmă a făcut ca vocea sa remarcabilă să fie regăsită doar pe această piesă. În afara părții vocale, am observat și puternicele influențe folclorice care au început să caracterizeze tot mai mult muzica lui Tamás Kátai, acestea fiind atent inserate în piesă astfel încât să pară o continuare a liniei melodice mai heavy de până atunci. Într-un fel, îmi amintește de noul single Aenaon, Oneirodinya, unde aceleași succesiuni de instrumente tradiționale se întrepătrund perfect cu instrumentația black metal. Duelul dintre cele două m-a cucerit din prima, iar continuarea introduce un element destul de rar în opera artistului – corul puternic, ambiental, care pare o reminiscență a symphonic blackului norvegian. Sirály urmează; acest cântec a fost lansat înainte de apariția albumului, și ilustrează latura sa ambientală și liniștită (cel puțin la început). Similară ca rol și structură cu Az eső, az eső, az eső (Rengeteg, 2011) sau cu Alföldi kozmosz (Sgurr, 2015), aceasta a fost realizată în colaborare cu solista Agnes Toth.

tamas-katai-2

Fiecare piesă este unică și originală, în felul ei. Din nou, vocalele ample, corale aproape, reprezintă un element de noutate pentru Thy Catafalque; acest element poate fi regăsit pe 10⁻²⁰ Ångström, despre care am afirmat mai devreme că  a anticipat partea ciudată și inedită a acestui album. Elementele de dark ambient și electro acompaniază strofa de outro a melodiei, cântată într-un stil puțin bombastic și care-mi amintește de un chant medieval. Ineditul nu se rezumă însă la partea muzicală; IXIÓN DÜÜN este o melodie scrisă într-o limbă pe care nu pot s-o identific în ciuda similarităților cu finlandeza (și nici Google nu prea se descurcă), iar versurile aparent nu au sens – o adevărată operă dadaistă. Mai sărac în piese exclusiv instrumentale față de precedentele sale (are un unic astfel de exemplar), Meta compensează printr-o amplă parte instrumentală cuprinsă în cea mai lungă melodie a sa (și, dacă nu mă înșel, cea mai lungă din toată discografia Thy Catafalque). Malmok járnak are peste 21 de minute și, alături de Mezolit, accentuează partea progresivă a muzicii artistului maghiar. Interludii electronice și ambientale sunt împletite într-o țesătură foarte densă de chitări distorsionate, heavy și de ritmuri specifice muzicii metal, iar vocalele alternează între growluri și notele înalte ale sopranei Orsolya Fogarasi. M-a impresionat cât de ușor trece de la una la alta, și, deși-l ascult de vreo 5 ani, recunosc că încă mă surprinde să aud ce-i poate imaginația.

Tamas Katai

Coperta este un alt lucru remarcabil la albumul Meta. Realizată de Agnessa Kessiakova, aceasta ilustrează doi sfinți ai căror capete au fost înlocuite de capul unui cerb și al unei vulpi. Reprezentați în stilul ortodox-bizantin, capetele lor sunt înconjurate de aureole iar vestimentația este specifică celei întâlnite în picturile din bisericile noastre. În fundal, se vede o moară de vânt (?!) iar pe pământ stau 3 păsări pe care nu le identific. Dacă sunt porumbei, blasfemia este extrem de fină și bine gândită, iar dacă sunt pescăruși probabil e o altă nebunie marca Thy Catafalque. Mi se pare și un act de curaj să lansezi un album cu o astfel de copertă la doar 9 luni de la apariția deja faimosului Litourgiya al trupei poloneze Batushka, un album extraordinar care a făcut ca mulți fani să ceară tot mai intens o continuare și care deja a cam fascinat mințile ascultătorilor de metale extreme. Departe de a avea până și cea mai mică tangență cu ce au făcut polonezii, Meta ar fi putut crea niște așteptări imposibil de materializat. Personal, îmi place coperta și se potrivește cu atmosfera muzicală.

thy-catafalque-meta

Producția, mixajul și înregistrarea oferă ascultătorului cel mai înalt nivel calitativ de până acum. Dacă pe Sgurr chitara este puțin cam prea murdară și acoperă uneori instrumentele, aici ea este reglată la un nivel potrivit. Sunetul ei a fost îmbunătățit considerabil, iar tobele au fost programate și trase cam la fel, cu mai mult accent pe tonul lor. Partea de voce clean din piesa 10⁻²⁰ Ångström beneficiază de reverb din plin, ceea ce-i dă un sunet aparte, foarte potrivit în atmosfera generală a piesei. Părțile electro, mai puține pe acest album, sunt cam la fel ca pe precedentul, la fel și sintetizatoarele.

Albumul Meta chiar m-a uimit prin cât este de original și de complex, asta în contextul în care cu mai puțin de un an în urmă Sgurr era lansat. Alături de acesta, în ultimul an au apărut alte 3 albume incredibile ale unor (foste) trupe de black metal – Litourgiya, Beware the Sword you Cannot See și SUN, toate unice în felul lor; și totuși, între ele își face loc spre podium această creație extraordinară – Meta.

 

Notă finală: 9/10.

Puteți cumpăra CD-ul de aici.

 

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top