Interviuri

Interviul săptămânii: Visionoir (Italia)

**Romanian Version (English Below)**
Proiectele one-man nu ne sunt deloc străine în ultimii ani. Dar începi unul în urmă cu 20 de ani poate nu era o idee răspândită în multe medii. Visionoir este o călătorie singuratică, cu accente de lumină și întuneric, care a început în 1998. Cu un EP la portofoliu și un album, Visionoir ne povestește despre dificultățile și beneficiile unui asemenea proiect.
De unde a pornit Visionoir? Ce te-a determinat să-l începi?
 
Fiind un proiect one-man nu a fost nevoie de multă planificare: imediat după ce am început să iau lecții de bass am realizat că voiam să cânt mai mult muzica proprie decât a altcuiva. Așa că în câteva luni (1997) am început să mă gândesc să fac treaba asta. Am luat lecții de pian că adolescent și mi-am dat seama că aș putea să o fac. În 1998 a luat naștere proiectul și am lansat o casetă-demo, „Through the inner gate”. Materialul a fost bine primit de presă, fiind votat „Demo-ul lunii” de Metal Hammer-ul din Italia. Muzica era un mix de gothic metal cu cosmic rock, influențat de trupe precum Tiamat, Samael, The Gathering și Goblin. Datorită activității mele cu alte trupe a trebuit să pun pauză pe acest proiect, dar nu am încetat să compun.
 
Ce proces urmezi atunci când compui?
 
Petrec mult timp în camera-studio unde am scris mult de-a lungul timpului. Nu se încheagă mereu în piese finale, dar mă uit mereu prin arhivă când am nevoie de ceva nou. Pentru înregistrarea a „The waving flame of obliving” am petrecut mult timp pentru că voiam să ia o nouă formă. Aveam multe piese simfonice, dar voiam să sune modern așa că le-am refăcut. Altele au fost scrise înainte de lansare, ca „Hollow men”, unde chitara este mai proeminentă decât clapele pentru că am devenit acum mai bun la asta decât în trecut.
 
Cum ai descrie albumul în trei cuvinte unui nou ascultător?
 
Este greu să îl descriu așa fiindcă este un mix personal de genuri și sunete. Dar primele recenzii apar și sunt foarte bune: „dacă îți place muzica progresivă, gothică și spațială atunci acest album ar fi pentru ține”. Deci bănuiesc că aceste trei lucruri le vei găși în albumul meu, cel puțîn.
 
Care crezi că este piesa care descrie cel mai bine proiectul?
 
Toți cei care l-au recenzat au zis că e plin de idei din stiluri diverse, deci piesele sunt diferite: să aleg doar una nu ar fi ușor. Progressive rock-ul este predominant, însă nu stilul principal: riff-urile sunt heavy și nu e un mister că am și influențe de doom ținând cont de istoric, dar trupele care m-au influențat sunt Black Sabbath și Candlemass. L-ai putea descrie ca fiind progressive metal pentru piese precum „The hollow men” sau “The discouraging doctrine of chances”. Pe de altă parte, pentru piesele mai scurte și cu clape mai accentuate („Shadowplay”, „Distant karma”), ar putea fi numiți ca influență cei de la Goblin și ar fi descrise ca fiind cosmic rock. Dar chiar dacă sunetul a evoluat, nu au dispărut elementele gothice. Visinoir va fi mereu mai mult despre întuneric decât lumină.
 
Care este ideea din spatele albumului?
 
Cred că pentru fiecare artist (pictor, scriitor, muzician…), a crea este o nevoie pe care o satisfaci și o hrănești constant, altfel te consumă din interior. Deci aș zice că nu doar o idee te determină să începi ceva. În ceea ce mă privește, acest album e o călătorie în lumea mea muzicală care a început acum 20 de ani. M-am decis să îl lansez acum câțiva ani pentru că nu voiam să pierd tot ce compusesem. Acum că am găsit modul meu personal de a scrie cu siguranță nu voi înceta. Fiți pe fază!

**English Version**
 
How did the project come together? What made you start it?
 
Being a one-man project it didn’t take much planning: as soon as I started taking bass lessons I realized I was more into playing my own riffs than practicing over someone else’s music. So in a few months (it was 1997) I started thinking about putting together my stuff and since I had taken also piano lessons as a teenager it soon become clear to me that I was going to produce and play my own music. In 1998 Visionoir was finally born and I released my debut demo-tape, entitled “Through the inner gate”: the recording was appreciated by the metal press and received good reviews, being voted for example “Demo of the month” on the Metal Hammer Italian magazine. The music was a personal mix of gothic-metal and cosmic-rock, influenced by bands such as Tiamat, the Gathering and Samael, with a touch of Goblin. Due to the years spent with other bands, the project Visionoir was then temporarily put to sleep, although I never stopped writing my own music during this long phase.
What’s the process that you follow while composing new tracks?
 
Basically there’s a huge amount of time spent playing in my “room of doom”: during these years I have written tons of riffs and ideas. They don’t always turn into a finished song, but I have always have at my disposal a precious archive to look into whenever I need something to start with. Recording my album “The waving flame of oblivion” has taken so long also because I needed to go through all this material and give it new life with new eyes. I had a lot of “symphonic” tracks, but I wanted to sound more modern so I re-writed a lot of songs from start. On the other hand some songs were written just before the recording, such as “Hollow men”, where the guitar is much more prominent than keyboards because lately my guitar playing has become more effective than in the past (it’s the last instrument I have taken on).
How would you describe the album in three words to a new listener?
 
It’s difficult for me to describe my own music being such a personal mix of genres and sounds. But the first reviews are coming out and the ratings are really good: one of them says: “If you like your music progressive, gothic and spacy you this might very well be the one for you”. So I guess that’s three things you’ll find in my album, at least!
What do you think is the track that describes best the band’s style off the record?
 
All the reviewers say that the album is filled with ideas coming from different genres so the tracks are very different: choosing one would maybe not do justice to others. Progressive Rock is definitely an overall influence, but not the main genre: most of the riffs are heavy and slow and it’s not a mystery that Doom Metal is a big component in Visionoir history, being two of the most influential bands for me Black Sabbath and Candlemass. “Progressive Doom” could be a label, if needed, for songs such “The hollow men” and “The discouraging doctrine of chances”. On the other hand for the shorter and more keyboard-oriented tracks (like “Shadowplay” or “Distant Karma”) other influences appear to be stronger (Goblin for instance) and “Cosmic-Rock” is the key genre. But the sound evolution didn’t let the Gothic element disappear: Visionoir is and will always be more about shadows than lights.
 
What was the idea that started the whole album?
 
I guess for every artist (painter, writer, musician…) creating is an urge you must satisfy and feed like an inner beast, otherwise you will get eaten form the inside. So I wouldn’t say there must be just an “idea” that makes you start. As far as I’m concerned this first album is a journey into my musical world that has taken almost 20 years to take form: I decided to finally get it released just a couple of years ago because I didn’t want my art to “fall into oblivion”. Now that I have found my “modus operandi” I surely won’t stop and I am already working on new material! So stay tuned!
Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top