Interviuri

Interviu cu Recursive Delusion

Una dintre bucuriile mele este aceea de a vedea că în România există tineri care continuă să viseze să ajungă artiști de top, evitând toate iluziile generate de fel de fel de concursuri televizate și de prost gust care au asaltat mass-media din ultimii ani. Îmi place să văd oameni care iau o chitară în mână, ascultă muzică bună și se chinuie să formeze trupe cu care să își etaleze angoasa expresionistă. Așa s-a născut underground-ul și așa va continua să existe, prin eforturi, dureri și satisfacții personale. 

Recursive Delusion este o formație bucureșteană alcătuită din membri tineri, aflați la început de drum. Cu câteva piese compuse și cu o participare de succes la competiția GBOB România, formația s-a afirmat ca una dintre tinerele speranțe din mediul underground din Capitală. Am realizat un interviu cu trei dintre componenții acestui grup, în care am aflat mai multe despre cum s-a născut acest proiect, ce planuri de viitor are și care sunt visurile pe care își propune să le atingă cât mai curând posibil.

 

 


Salutare și bun venit pe pagina Intermission.ro! Pentru că, din câte știm, sunteți o formație la început, și probabil este și primul vostru interviu pentru o publicație de specialitate, puteți să ne spuneți câteva date biografice despre formația voastră?
Radu Bogza (chitară): Trupa a luat naștere în vara anului trecut, după ce eu cu Ducu am părăsit trupa de cover-uri din care am făcut parte câteva luni pentru a începe un nou proiect muzical. Erich a fost primul „recrut” şi, astfel, după mai multe schimbări de line-up, noi trei am rămas singurii membri originali. În formulă actuală activăm de aproape două luni, însă suntem încrezători că este cea mai bună de până acum. Am debutat pe 22 ianuarie, având, până acum, 4 concerte la activ, însă mult mai multe vor urmă.

De asemenea, cum aţi ales numele trupei şi, în special, ce semnifică acesta pentru voi?
Erich Reinholtz (chitară): O funcţie recursivă este una care se autoimplică. Această poate avea un punct de stop, sau poate să se repete la infinit. La fel şi noi, nu dorim să avem niciun fel de barieră în drumul nostru, având aspirații cât mai mari. „Delusion” provine din faptul că, deoarece abordăm o mare varietate de stiluri, stările transmise de un cântec se pot schimbă oricând. Nu ştii niciodată când un pasaj agresiv se va calma de-odată. Dar şi atunci când devine liniștit, oare chiar asta se întâmplă? De multe ori, nu, calmul părții respective fiind doar o iluzie.

Din ce am citit pe Internet, sunteți o formație alcătuită din membri de până în douăzeci de ani, bănuiesc. Așadar, fiind și foarte tineri, care au fost influențele muzicale comune care v-au făcut să începeți aventura cu Recursive Delusion?
Radu: Influențele noastre sunt destul de diverse, însă trupele pe care le ascultăm toți sunt, în principal Five Finger Death Punch, Dream Theater şi Amon Amarth. Însă ascultăm, evident, şi alte formații. Spre exemplu, eu ascult Crowbar şi Down, Erich şi Ducu ascultă mult Progressive Metal precum Scar Symmetry sau Between the Burried and Me, Alex ascultă Gojira şi Ourobros, iar Mirabela trupe de Symphonic şi Gothic Metal. Amintesc aici de Nightwish, Epica şi Evanescence.

recursivedel2

Vorbind de influențe, cum lucrați la piesele voastre? Cine compune muzica, versurile?
Erich: Din punct de vedere al instrumentalului, când compunem un cântec, fiecare membru vine cu idei. Împreună, decidem ce se potriveşte pentru ceea ce vrea melodia să transmită. Încercăm să îmbinăm cât mai multe stiluri, iar cântecele noastre adesea spun câte o poveste. De exemplu, Antithesis Pt 1: War Inside este un cântec ce surprinde o bătălie interioară între bine şi rău. Am încercat, în melodie, ca instrumentalul să exprime exact stările din timpul conflictului şi modul cum ele variază. În general, unul din membri, care vrea să scrie versurile unui anume cântec, îşi revendică asta de la început. Eu, de exemplu, le-am scris pentru cântece precum The Solipsist, Antithesis Pt. 1 şi Undertake of a Downfall. Ducu a compus pentru The Ascendants, iar Gabi pentru melodia noastră nouă, ce urmează să fie finalizată în decursul săptămânii viitoare.

Aveți în viitor planul de a lansa un material discografic? S-a materializat ceva până acum?
Ducu Nastea (tobe): Da! Suntem în mijlocul compusului pentru primul LP semnat Recursive Delusion. Conceptual vorbind, albumul este terminat şi cu prilejul acestui interviu, anunţăm oficial că „Ascension” va fi numele lui. Mai este de lucru la materialul pentru album, dar, cu toate acestea, suntem destul de convinşi că produsul final va fi lansat la finalul verii/ începutul toamnei anului acesta.

Am văzut recent înregistrarea cu voi de la competiția GBOB Romania 2016. V-a priit această experiență și sunteți de părere că astfel de competiții sunt de bun-augur în peisajul autohton?
Radu: Cu siguranta a fost un castig pentru noi participarea la GBOB Romania. Aceste concursuri nu pot avea decat o influenta pozitiva asupra scenei underground, ma refer aici, desigur, la incurajarea trupelor nou formate de a canta muzica originala. Mult prea multe formatii se axeaza pe cover-uri, irosindu-si astfel potentialul muzical. Noi nu putem decat sa recomandam acest concurs tuturor trupelor, vechi si noi, si sa speram ca pe viitor vor aparea mai multe de acest profil!

Deși nu aveți o largă experiență împreună în underground și totuși orice părere contează, cum vedeți scena de metal din București? Ce considerați că îi trebuie unei formații pentru a nu renunța la muzică?
Radu: Cu siguranţă a fost un câştig pentru noi participarea la GBOB România. Aceste concursuri nu pot avea decât o influenţă pozitivă asupra scenei underground, mă refer aici, desigur, la încurajarea trupelor nou formate de a cânta muzică originală. Mult prea multe formaţii se axează pe cover-uri, irosindu-şi astfel potenţialul muzical. Noi nu putem decât să recomandăm acest concurs tuturor trupelor, vechi şi noi, şi să sperăm că pe viitor vor apărea mai multe de acest profil!

Care este cel mai mare vis al vostru ca formație?
Ducu: De fiecare dată când unul din trupa vrea să ne motiveze pe restul, mereu este folosit acelaşi lucru: Wacken! Pentru că majoritatea trupelor mari au cântat acolo măcar o dată, mereu am considerat că dacă am ajunge să cântăm acolo, ar însemna că e ceva special în muzică pe care o facem. Un vis destul de mare, dar mereu, că şi trupa, am considerat că dacă ne dedicăm complet muzicii lucrurile trebuie să meargă, puţin câte puţin.

Întrebările au fost puse, așadar, ultimele cuvinte vă aparțin, cum este și normal. Mulțumim pentru interviu și sper să auzim cât mai multe despre voi în viitor!
Am vrea să spunem, că trupa de dată asta, să nu judecăm lumea după ce ascultă, să nu mai stigmatizăm anumite genuri şi să ne bucurăm împreună de sonoritatiile muzicii. Încheiem cu un citat din Shakespeare, care sună, în engleză dramaturgului, astfel: „If music be the food of love, play on”.

recursivedel3

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top