Cronici albume

In The Woods și bucuria pură a unei reveniri

17 ani au trecut de la ultimul album oficial In The Woods, una din principalele formații de avantgarde norvegian, renumită pentru piesele lungi, progresive și ciudate, cu versuri abstracte ce au ca tematică spiritualitatea și natura. Strange in Stereo a văzut lumina zilei pe 1 februarie 1999, cu câteva luni înainte ca formația să-și anunțe sfârșitul carierei. După ce aproape toată speranța unei reuniuni chiar și de scurtă durată dispăruse, în 2014, prin intermediul Facebook, frații Botteri și Anders Kobro și-au anunțat revenirea pe scena metal, alături de noul lor vocalist. Inițial, s-a speculat că ar fi vorba despre o reuniune de scurtă durată, similară cu cea a clasicilor Emperor, pentru câteva concerte și festivaluri majore; vestea unui nou album a apărut la începutul verii, spre fericirea publicului amator de avantgarde.

in-the-woods-2

In The Woods a fost fondată în 1991, ca o continuare a trupei Green Carnation, grup ce a concentrat în rândurile sale nume importante ale scenei de black metal norvegian. Au lansat două demouri în 1993, acestea fiind urmate de albumul de debut, HEart of the Ages (1995) și de capodopera trupei, albumul Omnio (1997). Unul dintre cele mai importante materiale apărute în scena de avantgarde, cel din urmă a adus un sunet nou în subgenul său, fiind puternic influențat de progressive metal; vocea lui Jan Kenneth Transeth a oferit un nou avânt curentului artistic, iar versurile absurde, alături de muzica atmosferică și emoționantă au consacrat acest album. Ultimul lor material înainte de despărțire a fost Strange in Stereo (1999).

omnio

Veștile despre apariția lui Pure au fost publicate pe neașteptate la începutul verii lui 2016. Puțini oameni mai sperau la noi cântece ITW., după atâția ani. Cult of Shining Stars este prima piesă ce anticipează noul album și a fost publicată în mediul on-line, cândva în iulie parcă, astfel confirmând anunțurile trupei. După o astfel de pauză și cu un nou vocalist, cunoscut după pseudonimul său – Mr. Fog – nu m-aș fi așteptat să sune atât de bine. Solistul chiar seamănă cu Transeth, timbrele vocale ale celor doi fiind asemănătoare iar tehnica aproape identică (cel puțin în cadrul albumului Pure). Cântecul în sine este mult mai agresiv și mai puternic decât melodiile de pe Omnio, însă reține atmosfera specifică In The Woods; la fel de fluid și elegant precum compozițiile mai vechi, Cult of Shining Stars demonstrează capacitățile vocale ale lui Mr. Fog iar prin contrast clapele accentuează agresivitatea chitarelor, conferind însă melodicitate și un sunet unic.

Din păcate pentru nostalgici, Pure este foarte diferit de vechile compoziții; mai agresiv, mai rafinat și mai puțin axat pe instrumental, albumul reține însă puțin din ceea ce a fost cândva ITW, iar subtilitatea acestor elemente conferă o frumusețe nouă materialului. Totuși, există și o piesă instrumentală care să compenseze lipsa lungilor interludii cu care ne obișnuise In The WoodsTransmission KRS amintește mult de celelalte creații ale grupului norvegian, fiind singura melodie de pe Pure care reușește acest lucru. La aproape  11 minute, nu este deloc scurtă însă modul în care a fost compusă și influențele foarte puternice de progressive metal mențin ascultătorul captivat – iar eu sunt un oponent nemilos al pieselor instrumentale excesiv de lungi.

In the woods

Că tot vorbeam despre instrumental, un cântec important din acest punct de vedere este This Dark Dream. Cu o durată de 7 minute, sare puțin peste media albumului, ceea ce a însemnat destul timp pentru două solouri foarte faine – unul de clape (percussive organ) și unul de chitară, ambele fiind binevenite și foarte bine gândite și concepute, integrându-se perfect în atmosfera cântecului. Un element relativ nou pentru muzica In The Woods este modul în care încep câteva din piesele de pe Pure; primul riff de chitară electrică este dublat și de începutul părții vocale, fără un intro propriu-zis. În acest sens, exemple bune sunt piesele Devil’s at the Door sau Mystery of the Constellations, care, în ciuda unui început lent și melodic, continuă în modul descries anterior. Există multe ruperi de ritm pe acest ultim material, ceea ce-l face și mai interesant și inedit. Pe alocuri se aseamănă foarte, foarte vag cu The Tower, compus de Vulture Industries, însă similaritatea este mai degrabă din punct de vedere structural, nu și melodic sau tematic.

in-the-woods-3

The Recalcitrant Protagonist reflectă foarte bine partea melancolică a formației. Linii melodice mai lente peste care sunt suprapuse vocalele, clape ambientale și leaduri melodioase conturează un cântec oarecum aparte pe acest album, care tinde să fie mai degrabă melancolic decât bombastic. Cult of Shining Stars este în puternic contrast cu ce am descris adineauri, cuvinte precum maiestuos sau impunător caracterizând perfect compoziția.

Pure este foarte, foarte bine produs. Îmi place în mod special tonul chitarelor și faptul că sunt bine scoase în evidență, dominând cu ușurință restul instrumentelor, lucru ce conferă o senzație de energie combinată cu eleganță într-un mod unic. Sobrietatea vine din partea vocală, la rândul ei mixată în așa fel încât să dea senzația unui discurs cântat – când nemiloasă, când melancolică și liniștitoare, vocea lui Mr. Fog se potrivește perfect cu instrumentalul și iese în evidență fără a fi deasupra chitarelor – meritele revin celor doi oameni care s-au ocupat de aceste aspect, Anders Kobro și Patrick Guiraud, cei doi reușind să cizeleze albumul și să ofere pieței un produs de calitate excepțională.

pure-2

Nu m-am așteptat nicio clipă să întâlnesc un nou Omnio sub coperta lui Pure; e imposibil ca după 17 ani să vii cu piese noi care să exprime exact ceea ce ai fi dorit să transmiți atunci (bine, asta dacă nu ești AC/DC și nu refaci același album timp de 40 de ani). Nu mă așteptam nici să-mi placă atât de mult noua direcție In The Woods, însă compozițiile acestui album sunt pur și simplu excepționale. Ajutate de producția de calitate, piesele m-au convins că revenirea trupei este un lucru foarte bun, care promite multe noi experiențe muzicale originale, în bine-cunoscutul stil avantgardist ce promovează eterna înnoire a creației…

Notă finală: 8.5/10

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top