Cronici concerte

Hteththemeth live, sau arta de a-ți păsa

Pe data de 1 aprilie am avut parte de o lecție bună, și nu mă refer la cum să mă feresc de păcăleli. Am fost în fabrica, la concertul de lansare al albumului Best Worst Case Scenario al celor de la Hteththemeth, care au prestat un show cum n-am văzut vreodată la o trupă românească, alături de Aeon Blank și Tiarra.

Aeon Blank au urcat pe scenă la 9:15. Au început în forță cu piesa Behind Closed Doors, care a reușit să adune repede publicul în fața scenei. Nu îi ascultasem foarte mult înainte, însă am recunoscut unele piese pe care le ascultasem dinainte, precum Dark Waters, cel mai nou single al lor. Stilul lor se îmbină frumos – rock alternativ, prestație corectă, voce de bariton și mișcare scenică. Unele piese, după părerea mea, nu au avut o finalitate bine conturată – au părut că s-ar fi terminat la mijloc. Deși le-a fost cerut bis, trupa a refuzat să mai cânte o piesă, justificând lipsa de timp din programul alocat pe scenă, dovadă de profesionalism și bun simț.

Au urmat Tiarra, o formație de metal simfonic/gotic din București. Trecuți recent printr-o schimbare de componență, Tiarra s-au afișat pe scena din fabrica cu nu mai puțin de 8 membri – chitarist, basist, toboșar, doi soliști vocali, clape, vioară și violoncel. Sunetul încărcat al formației nu a reușit să fie transpus ideal în difuzoarele din club, astfel că pe pasajele mai dure, instrumentele acustice nu se auzeau aproape deloc. Totuși, asta nu i-a oprit din a-și prezenta muzica cu multă energie și acuratețe, piesele lor reprezentând un asalt de sonorități simfonice, când mai domoale, când mai sprintene, urmând ca spre sfârșitul concertului să dea o piesă mai dură, „doar cu băieții”. Ba un blast-beat, ba un pasaj cu reminiscențe electronice, show-ul celor de la Tiarra nu a fost deloc monoton. Aș fi zis că în general acest gen de muzică nu-ți permite multă maleabilitate, însă ei mi-au dovedit că n-am dreptate. Mi-au plăcut încercările de a antrena publicul între și în timpul pieselor. Tiarra m-au lăsat cu o impresie bună, chiar dacă nu ascult, de regulă, genul în care se încadrează.

Hteththemeth

Înainte să înceapă cei de la Hteththemeth, am luat o pauză de stat în picioare și m-am dus în camera cu merch să mă prefac că mă uit la telefon. Am revenit cu 5 minute înainte de ora începerii, și am văzut ceva ce nu mai văzusem în fabrica până atunci, și anume o cortină imensă, neagră, în fața scenei. Știam ceva-ceva dinainte că ei urmau să facă spectacol, iar cortina a fost primul element care mi-a confirmat bănuielile. Înainte să cadă cortina, băieții erau deja pe scenă și au dat drumul actului 1 (da, show-ul lor e atât de fain încât a trebuit împărțit pe acte) cu intro-ul The Prophecy. Cortina a căzut, și Hteththemeth, mascați și îmbrăcați în alb, au început prima piesă de pe album, They Will Not Believe What I Will Say. Lao Kreegan, solistul vocal, era îmbrăcat în alb, avea aripi și un ceaslov imens în mână, care s-a dovedit a conține versurile pieselor.

Vreau să fac aici o paranteză și să vorbesc puțin despre show și ce a însemnat el pentru mine. Hteththemeth au reușit să înglobeze întregul concept din spatele albumului Best Worst Case Scenario într-un spectacol care a inclus costume, artă teatrală, recuzită și invitați surpriză. Nu numai că am avut parte de un spectacol în toată regula, spectacol pe care Hteththemeth îl cară după ei peste tot în turneul de promovare a albumului, dar am văzut un exemplu excelent de dedicație, pasiune și profesionalism.

Muzical vorbind, nu am reproșuri. După cum am menționat înainte, întreaga lor prestație a fost împărțită în 3 acte, pentru a reprezenta mai bine conceptul albumului, album pe care l-au cântat în întregime. Muzica s-a îmbinat perfect cu spectacolul. Piesele de pe album sunt la fel de diverse cum le descriu chiar ei – „muzica neumană practicată de trupă sare fără timiditate de la metal cu elemente ambient și influente de black, ajungând până la blues și bossa nova”. Iar spre deosebire de multe alte formații care iau parte la trendul „noi le cântăm pe toate”, Hteththemeth chiar reușesc să potrivească toate influențele fără să sune nimic forțat.

Am avut parte de momente muzicale inedite – pe piesa They Will Not Believe What I Have Done, unul din chitariști a trecut pe bas, astfel că am avut parte de o piesă în Drop E, care a sunat la fel de dur cum vă așteptați. La bis, li s-a alăturat pe scenă chitaristul Marc Spedalska (session member), și au cântat împreună piesa Ziduri mucegăite cu rosturi de pe primul album Hteththemeth din 1999, și din nou piesa Light Lies, la care au contribuit vocal și membri din public.

Concertul celor de la Hteththemeth m-a lăsat cu un sentiment de entuziasm pe care rareori îl simt după concerte de underground. Am plecat din fabrica cu un tricou pe care scria Hteththemeth și cu un sentiment că România nu este nici pe departe codașă la muzică de calitate. Cam atât pe azi. Strapping Young Vlad, out.

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top