Interviuri

Distorted Harmony, în era post-prog metal (interviu de la Artmania 2018)

Artmania 2018 a fost un festival care a adus mai aproape rock-ul progresiv contemporan de publicul din România. Scena românească, una încă destul de tânără, are nevoie de trupe de la care să învețe cum se face și, mai ales, care sunt etapele pe care nu ai voie să le arzi atât ca artist, cât și ca consumator de rock progresiv. Trupa israeliană Distorted Harmony se află într-o fază intermediară, în care trecerea la un job full-time prog este cel mai mare deizderat pentru fiecare membru în parte. Am vorbit despre cel mai recent disc, despre djent, despre muzica pe vinil și despre platforme de streaming online, dar și despre scena de rock metalic din Israel. Interviul a avut loc înainte de concertul trupei de la Artmania (28 iulie 2018). La interviu au participat Yoav Efron (clape), Yogev Gabay (tobe), Iggy Cohen (bass), Amit Plaschkes și Yoel Genin (ambii chitară).

Cum ați descrie scena de rock metalic din Israel și cum arată scena de rock progresiv în particular? Aveți festivaluri dedicate acestor fenomene în țara voastră?

Distorted Harmony: Nu prea avem evenimente dedicate scenei de rock progresiv, însă scena metalică este una foarte vibrantă, deși de dimensiuni reduse. Avem foarte multe trupe bune din sfera metalică în Israel.

În România foarte cunoscuți sunt cei de la Orphaned Land…

DH: Orphaned Land sunt deasupra scenei metalice, ei sunt apreciați la nivel internațional.

Evenimentele politice au influențat până acum scena metalică din Israel?

DH: Din fericire nu. Dacă ne referim totuși la versuri, aș putea spune că Distorted Harmony are ceva influențe din politică în versuri, dar mai degrabă la nivel metaforic. Nimic în zona concretului.

Albumul vostru, A way out, a ieșit pe piață acum câteva zile. Este disponibil și pe platforma Spotify, unde l-am și ascultat. Anumite voci de pe internet, mai mult sau mai puțin avizate, i-au pus deja eticheta de muzică aparținând curentului djent (a more djenty sound, în varianta originală, n.n.). Cum comentați această afirmație? Și mai ales ce înseamnă de fapt djent?

DH: Exact, de aici cred că ar trebui să plecăm cu răspunsul. Ce înseamnă de fapt djent. Îmi displace profund ideea de a folosi cuvântul djent pentru a denumi un gen muzical. Vorbim doar despre metal progresiv modern, iar metalul progresiv modern poate fi în foarte multe feluri. Cuvântul djent provine dintr-un sunet particular de chitară, care nu se corelează neapărat cu fenomenul metalului progresiv modern. Dacă ar fi să readucem discuția la Distorted Harmony, putem spune că trupa noastră se încadrează în metalul progresiv modern. Nu putem nega că suntem influențați de acest sound djent, dar el nu e totul. Chiar acum ascultăm sound-checkul trupei Leprous. (interviul a fost înregistrat pe 28 iulie 2018, în a doua zi de Artmania. Pe scenă au urcat atât Leprous, cât și Distorted Harmony, n.n.). Chiar și Leprous și chiar trupele considerate mai tradiționale în sensul rock-ului progresiv au asemenea influențe. Deci djent-ul în sine nu e problema.

Credem că CD-ul și vinilul nu mai reprezintă neapărat un mod de a asculta muzică, ci mai degrabă un mod de a colecționa materialele formațiilor favorite.

Două cronici proaspete ale albumului vostru vorbeau despre asocierea cu sound-ul djent.

DH: Nimeni nu poate nega apartenența albumului A way out la curentul djent, dar nu suntem doar o trupă care se situează în siajul djentului și doar atât. Și asta nu e tot, asocierea cu rock-ul progresiv se face foarte ușor. Multe formații de metalcore modern sunt considerate a fi parte a metal-ului progresiv. Cuvântul prog este o umbrelă foarte generoasă, unde își fac loc atât trupele de metalcore, cât și cele de death-metal european. Și acesta e un lucru foarte bun. Putem traduce această realitate prin faptul că muzicii progresive i se dă mai multă atenție și redevine parte a curentului mainstream.

Să vorbim acum puțin despre muzica voastră. Care sunt principalele diferențe între albumele Chain Reaction și A Way Out? Care sunt influențele pentru cele două discuri?

DH: Cred că noua noastră direcție a schimbat cumva macazul, nu mai avem o abordare neapărat prog, cred că sunetul de pe A Way Out este mai heavy. Avem piese mai scurte și nu ne ami concentrăm atât de mult pe partea de solo de chitară. Scrierea fiecărui cântec în parte a reprezentat focusul principal. La nivelul versurilor, putem spune că Chain Reaction se concentrează mai mult pe afacerile globale și pe lucrurile cu adevărat mari. În ceea ce privește albumul pe care l-am lansat anul acesta, A Way Out, el intră mai mult în sfera personalului, a istoriilor mici, ale fiecăruia dintre noi.

Care este relația voastră cu trupa Orphaned Land? Chiar dacă genurile voastre nu converg neapărat, proveniți de pe aceeași scenă israeliană.

DH: Te-aș putea întreba eu dacă Orphaned Land este cu adevărat o trupă de metal progresiv. În mod sigur ei provin din sfera progresivă, mai ales dacă ne referim la albumlee lor vechi. Dacă ne întrebi ce relație avem cu ei, îți pot spune că nu avem nicio relație. Kobi Farhi (solistul trupei Orphaned Land, n.n.) este un tip foarte de treabă, dar nu avem propriu-zis o relație cu el sau cu trupa Orphaned Land.

Nu ați vrea să faceți o piesă împreună cu ei, la fel cum s-a întâmplat în cazul Haken/Leprous, Einar Solberg apărând cu un feat în piesa The Architect (Affinity, 2016)?

DH: Am putea să îi întrebăm asta, desigur. Lăsând gluma la o parte, ei se află la un nivel mult mai avansat decât al nostru și de aceea momentan nu avem o relație propriu-zisă cu Orphaned Land.

Aveți în plan să lansați și o versiune pentru vinil a albumului A Way Out?

DH: Cred că e mai mult o întrebare pentru managementul nostru, dar nu cred că vom lansa discul acesta și pe vinil.

Care ar fi pașii de urmat pentru o trupă de rock progresiv pentru ca muzica respectivă să devină jobul lor full-time? Avem câteva formații în România care se ocupă de rockul progresiv doar în timpul liber.

DH: Ne aflăm în aceeași situație. Nu ne ocupăm full-time de Distorted Harmony, dar este unul dintre planurile noastre principale. Avem nevoie de foarte multă răbdare. Drumul trupei este acela pe care membrii săi îl aleg. Poți să lansezi doar albume și să nu mergi turnee sau poți alege calea festivalurilor și a turneelor importante. În momentul de față ne ocupăm și de alte proiecte muzicale, pentru a ne putea duce existența.

Și care ar fi joburile pe care le faceți în afara trupei Distorted Harmony?

DH: Producem alte albume, facem mixaje, suntem parte și a altor trupe din Israel dintr-o zonă mai comercială.

Să vorbim puțin despre cum Spotify și alte platforme de online streaming readuc în prim plan obiceiul iubitorului de muzică de a plăti pentru trupele favorite. În România, serviciul Spotify este foarte ieftin și accesibil unui public extrem de larg. Cum influențează existența acestor platforme creșterea voastră ca muzicieni?

DH: Facem bani, chiar facem bani. Nu foarte mulți, dar e o sumă care provine de aici. Avem cum s-ar spune un venit lunar de aici, pe care nu îl cheltuim deocamdată. Strângem bani de acolo. Cu toate acestea, încă mai există oameni care cumpără muzica pe CD, și sunt destui și în zona rockului progresiv. În ceea ce privește vinilurile, acesatea nu sunt foarte ieftine de produs. Ai nevoie de un fan base suficient de mare pentru a putea justifica investiția. Fanii devotați ar trebui să îți acopere măcar costurile de producție și să-ți aducă și un mic profit. Momentan, Distorted Harmony este o trupă independentă, nu avem un contract cu un label. Mai mult, majoritatea fanilor noștri provin din afara Israelului. Cred că Israelul în acest moment este mai aproape să exporte muzică decât să o consume intern. Nu avem un public prea numeros pentru subgenul nostru, nici măcar rock-ul metalic nu beneficiază de mii de oameni la concerte, de prog nici nu poate fi vorba. Dar există multe trupe care își încearcă norocul pe scenele din afara țării și cred că același lucru se întâmplă și în cazul scenei românești.

În mare parte da și cred că e nevoie și de o asociere cu marile festivaluri de prog din Europa, cum ar fi Be Prog! My friend din Barcelona sau alte evenimente importante din Germania. De asemenea, e nevoie și de o investiție financiară la început, care este destul de serioasă.

DH: Așa e de fapt peste tot. E nevoie de foarte mulți bani investiți. Și de aici apare o doză importantă de stres și de risc.

Ce părere aveți de revenirea la modă a vinilului?

DH: Credem că CD-ul și vinilul nu mai reprezintă neapărat un mod de a asculta muzică, ci mai degrabă un mod de a colecționa materialele formațiilor favorite.

Care ar fi principalele influențe pentru cel mai recent album?

DH: E foarte greu să ne întoarcem în timp și să ne amintim ce ascultam în timp ce compuneam albumul A Way Out.

Nu e vorba numai de muzici, pot fi cărți, filme, seriale de pe Netflix.

DH: Chiar urmăream câteva seriale în perioada în care lucram la A Way Out, dar nu-mi mai amintesc exact care anume. O altă influență importantă a fost Meshuggah. De asemenea olandezii de la Textures (metalcore, prog , n.n.). Sunt foarte multe influențe din zone diferite. Nu e doar death-metal. Ne influențează și death-metalul, dar și djent-ul. De asemenea, multe alte muzici moderne care nu sunt considerate a fi prog. Ascultăm foarte mult metalcore și mai ales metalcore modern. De asemenea, pe lângă toate acestea, am încorporat și ceva jazz fusion. Și asta e o perspectivă a întregii trupe, pentru că  toții ascultăm jazz fusion.

Veți împărți scena cu Leprous și Steven Wilson. Cum vedeți acest lucru?

DH: E o mare onoare și e uimitor că putem face acest lucru. Și, cel mai important, nu vrem să ne oprim din aceste experiențe. Tocmai ce l-am văzut pe Steven Wilson stând pe o canapea chiar în fața mea. M-am simițit ca un copil. Mi s-a oferit această șansă, de a cânta înainte de Steven Wilson. Nu vreau să o ratez.

Ai vorbit cu el?

Nu chiar.

Și ultima întrebare, una ușor SF. Să ne imaginăm scena prog 10 ani de acum înainte. Ce vedeți în 2028? Care va fi soundul prog principal?

DH: Cred că va include ceva dub-step, dubstepul va fi încorporat în soundul progresiv. Cu toate astea, sunetul progresiv în varianta sa clasică va rămâne la fel, într-o manieră bună. Sunetul modern va încorpora tot mai mult din zona electro. Se va produce o fuziune între cele două. Cam ce am încercat și noi să facem cu A Way Out.

Mergând pe această idee, există șanse ca post-metalul și alte genuri de nișă să se apropie și mai mult de muzica progresivă?

DH: Chiar am citit undeva că A Way Out este un album de post-prog metal.

Tocmai ce am primit o informație în regim de breaking-news.

DH: Mi-a plăcut această asociere, cu toate că urăsc post-rockul și post-metalul. Totuși post-prog ar însemna pentru noi ceva nou, care nu poate fi deocamdată definit cu mijloacele din prezent. În această manieră. Încă nu poate fi încadrat.

Și acum chiar ultima întrebare. Cum vi se pare Sibiul la prima voastră vizită?

DH: Sibiul este fantastic. Nu am apucat să vedem Bucureștiul, am văzut doar drumul de la București la Sibiu. Nu suntem obișnuiți cu atât de mult verde, Sibiul este extraordinar.

Interviu: Andrei Zbîrnea

Foto: Bucuram și Alina Gabriela Boicu.

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top