Cronici albume

Despre The Bipolar Disorder Project și albumul de debut, Anna

Probabil că mare parte din ascultătorii de metale din România au auzit de sau chiar au ascultat Hteththemeth, o formație brașoveană de avantgarde tot mai îndrăgită în țara noastră. Ultima lor ispravă constituie o realizare remarcabilă în scena românească underground – colaborând cu cvartetul 4Tune, au pornit într-un mini turneu, o combinație ideală de muzică clasică și metal care a sunat impecabil live, susținând concerte în București, Brașov și Cluj Napoca.

Mai puțin cunoscut este însă faptul că Robert Cotoros, chitaristul trupei și unul dintre principalii compozitori, are un proiect solo – The Bipolar Disorder Project, care păstrează aceeași abordare experimentală, având o natură mult mai progresivă în schimb. În trecut, a mai publicat cântece înregistrate sub acest nume pe internet, și amintesc aici trilogia Steps, care anunță stilul pe care-l vom întâlni ulterior.

The Bipolar Disorder Project tocmai a lansat albumul de debut, Anna, acum câteva zile. Un material neobișnuit pentru scena românească, acesta preia teme prezentate anterior pe care le dezvoltă, introducând și aspecte până acum neauzite în creațiile lui Robert. Conține 8 piese cu o durată totală de aproape 75 de minute, respectând absolut toate stereotipurile și glumele legate de lungimea melodiilor progressive.

Ar putea să-ți pară puțin cam prea mult, 5 cântece de 10 sau mai multe minute, cu un instrumental între ele care împarte albumul în două părți aproximativ simetrice, cu influențe puternice din post-rock… Și totuși, Anna este chiar fascinant, deloc plictisitor și monoton, reușind să fie tehnic deși partea sa cea mai importantă se leagă de emoțiile transmise și de atmosfera sa. Echilibrul între complexitate și frumusețe este destul de greu atins, iar The Bipolar Disorder Project a demonstrat, în repetate rânduri și anterior apariției lui Anna că stăpânește acest aspect, creând în timp un sunet modern, matur și bine definit.

Țin să accentuez impresia mea personală că Anna este o creație modernă, atât din punct de vedere al muzicii propriu-zise cât și al conceptului și tematicii. Pasaje acustice sunt urmate de momente ample, puternice, acestea evoluând și îndreptându-se mai apoi spre djent și math metal, ca mai apoi să revină la starea inițială. Anna’s Nightmare ilustrează perfect contemporaneitatea acestui debut: progresivă prin definiție, melodia include toate trăsăturile enumerate anterior – are o parte soft, amintind de perioada de mijloc Opeth, una amplă și puternică ce captivează imediat atenția ascultătorului, una haotică și agresivă (deși muzical nu sunt similare, îmi amintește ca idee de Panic Attack a celor din Dream Theater și îmi place la nebunie legătura asta), iar finalul liniștitor, relaxant ne întoarce, metaforic, în punctul de plecare. A Whisperer in Darkness este un alt exemplu sugestiv în acest sens – introul poliritmic este complex într-un mod subtil și foarte ingenios, iar nu ostentativ, potrivindu-se perfect nu doar în contextul piesei ci și al întregului material.

Puternic influențat de curentul post-rock, Anna preia melodicitatea și sunetul diafan, rezultând o atmosferă unică în scena românească de metal. Interludiul instrumental China Sencha Or A Brief Moment Of Love ilustrează cel mai bine acest detaliu. Deși din punctul meu de vedere este cam lipsit de substanță și de profunzime, acesta are totuși o frumusețe aparte și constituie un moment de respiro introdus într-un moment potrivit în album. Mai multe melodii evidențiază însă trăsăturile de post-rock, însă nu atât de explicit ca interludiul. Deși nu-s un fan al genului, mi se pare că întâlnirea dintre post și prog a ieșit bine, spre deosebire de 85% din cazuri, când se termină cu mine dormind pe scaun.

Un alt lucru care mi-a plăcut în mod special este absența solourilor ultra-rapide și grele, fiind preferate în locul lor unele melodice, armonioase și care conferă un plus de frumusețe compozițiilor. Deși este totuși agresivă ca sunet, muzica The Bipolar Disorder Project reușește să aibă o latură liniștitoare și relaxantă; la fel cum primul adjectiv care-mi vine în minte când mă gândesc la Blackwater Park (Opeth) este superb, așa poate fi caracterizat și Anna. The Pill m-a uimit din prima prin părțile de vioară, și cum în minte încă-mi răsună interludiile cvartetului 4Tune alături de care au cântat Hteththemeth în club Quantic, nu pot să trec peste acest moment extraordinar – poate preferatul meu din întregul material. Piperează piesa cu umbra unei melancolii victoriene; prin continuarea de mai apoi a acestui pasaj cu saxofonul din ultima parte se creează ceva unic, spectaculos de-a dreptul și rar auzit în muzica metal (chiar dacă se simte că saxofonul nu are un sunet natural). Multe alte surprize și momente excelente îi așteaptă pe cei care decid să-l asculte pe Anna, și, sub influența entuziasmului, garantez că dacă le plac genuri ca progressive sau experimental nu vor regreta nicio clipă.

Deși The Bipolar Disorder Project e un one-man band, în care Robert înregistrează toate instrumentele și vocea, compune melodiile și versurile și se ocupă cu producția, pentru Anna a colaborat cu diferiți muzicieni ai scenei românești. Mannequin este singura excepție, fiind singura compoziție scrisă alături de altcineva, și anume de Andrei Oltean (E-an-na), care a contribuit și cu părțile de acordeon și blockflote. Laura Brat (Gray Matters) și Ana Tazlauanu și-au împrumutat vocile pentru realizarea acestei minunate creații, care poartă semnătura lui Andrei Bejan pe partea de artwork.

Pentru un album produs integral acasă, fără cine știe ce echipament ultra profesionist, Anna impresionează și prin calitatea înregistrării. Este echilibrat și din punct de vedere al volumului, fiecare instrument auzindu-se clar și suficient de puternic. Totuși, nu mă dau deloc în vânt după sunetul tobelor și în special al premierului, care e pur și simplu mult prea sec și pronunțat, lipsit de ecou. Fără a știrbi calitățile acestui incredibil material, mai sunt însă și alte mici defecte pe partea asta.

Recomand să încercați creațiile The Bipolar Disorder Project și mai ales acest album incredibil de bun, care m-a surprins prin originlitate, calitate și frumusețe. Potrivit celor care apreciază formații precum Dream Theater, Opeth, Devin Townsend (și derivatele), Ayreon sau Ihsahn, Anna ar putea ajunge în curând un reper pentru scena progressive românească. Disponibil pe Bandcamp, poate fi descărcat gratuit de pe pagina oficială a proiectului muzical.

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top