Cronici concerte

Cronică de concert: Joe Satriani la Arenele Romane

Deloc străin publicului român, Joe Satriani se bucură în continuare de o bază de ascultători fideli, acest fapt reflectându-se și în numărul lor mare, prezent mereu în fața scenei. Înarmați cu nerăbdare și cu energie, fanii săi au oferit celebrului chitarist încă o seară reușită. Unde mai punem și că vremea a tras cu urechea la ce avea să ofere Satriani și și-a răspândit gândurile rele către alte teritorii.

La ora opt fix și-au făcut apariția pe scenă, pentru un scurt recital, cei de la Arthur. Cu un intro instrumental care bătea spre melancolic, trupa și-a câștigat audiența prin versurile jucăușe și prin ițele ceva mai complicate vârâte pe ici-colo în prestațiile instrumentiștilor. Cu jumătate din concert dedicată așadar muzicienilor, iar cealaltă cu vocea-n frunte, Arthur a oferit un recital echilibrat și presărat cu câte puțin pentru fiecare.

Fix pe ceas și după o scurtă spaimă ploioasă a preluat controlul Satriani, alături de echipa sa din acea seară, direct în miezul a Energy, ca o demonstrație a ce presupune un concert cu amprenta sa. Setlist-ul a fost unul cât se poate de variat, cu piese celebre precum Flying in a Blue Dream, Ceremony sau Always With Me, Always With You, dar și compoziții de pe cel mai recent material discografic, What Happens Next, precum Cherry BlossomsThunder High on the Mountain sau Headrush.

Nu au lipsit nici mult așteptatele momente de solo pentru fiecare din muzicienii săi. Acestea sunt mereu o dovadă de apreciere a chitaristului pentru oamenii talentați care îl însoțesc, „bătăliile” sale cu bass-ul lui Beller sau cu chitara versatilă a lui Keneally fiind întotdeauna un deliciu pentru admiratorii improvizației. Bineînțeles, solo-ul de tobe din a doua jumătate a concertului l-a transformat pe Travers în favoritul publicului.

Bucuria molipsitoare a lui Satriani, pasiunea sa ireproșabilă față de muzică, precum și fidelitatea sa față de stilul muzical care l-a consacrat fac din chitarist un om extraordinar și un muzician pe măsură, care merită văzut, cel puțin o dată. Iar noul său album lasă mult loc noului, fără a pierde din vedere compoziția perfect închegată, devenită clasică pentru el, dar nici delicatețea trecerilor în revistă a istoriei monumentale pe care a scris-o prin multă muncă.

Foto: Theodor Tudose

 

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top