Cronici albume

Cronică de album: Riverside – Wasteland

**Romanian Version (English Below)**

Riverside a fost dintotdeauna una dintre trupele de suflet atât datorită aventurării lor în teritorii necunoscute ale sunetului, cât și datorită sincerității emoțiilor pe care le regăsești în compozițiile lor. Cumva între un amestec, deloc constant însă, de Porcupine Tree și Pink Floyd, Riverside a reușit să iasă din umbra celor menționați prin schimbările stilistice simțitoare de la album la album și prin ușurința prin care permite ascultătorului să se resimtă în ce vor să exprime. Timpul i-a definit o proprie amprentă pe care o poți ghici fără probleme și tot timpul o va ajuta să ajungă printre cele mai respectate trupe de progressive, dar nu numai.

Vestea bruscă a trecerii în neființă a chitaristului Piotr Grudziński a lovit mediul online în 2016 și odată cu ea a venit și nesiguranța viitorului trupei. Membrii formației, și mai ales Mariusz Duda, au fost întotdeauna sinceri cu ceea ce a însemnat pentru ei acea veste și cât de mult le-a zdruncinat orice încredere în viitor, prin urmare posibilitatea desființării trupei a fost una cât se poate de reală și palpabilă în acele momente. Cu toate acestea, anul trecut, cei trei membri rămași ne anunțau că lucrează la un nou material discografic și că nu își vor înlocui chitaristul, ci vor continua în aceeași formulă. Asta ridica un semn de întrebare asupra direcției în care va merge Riverside de atunci încolo, cu atât mai mult că Piotr a fost dintotdeauna un element cheie în crearea atmosferei și definirea celor mai iubite piese pe care trupa le-a pus pe piață de-a lungul carierei muzicale. Răspunsurile la toate întrebările noastre au venit astăzi. Astăzi, 28 septembrie, „Wasteland” vede lumina zilei, în întregimea sa. Știam din start că albumul va fi unul din cale afară de emoționant, însuși Mariusz declarând că ultimele două materiale discografice lansate sub numele celuilalt proiect al său, Lunatic Soul, și acesta fac parte dintr-o trilogie a durerii și nesiguranței prin care a trecut în ultimii ani, de la pierderea lui Piotr la pierderea tatălui său.

„Wasteland” conține nouă piese iar peisajul care are să includă toate acele simțăminte este unul post-apocaliptic. Debutat cu „The Day After”, albumul începe cu un scurt intro în care Duda face o descriere ecou a cappella a peisajului menționat anterior, care se îneacă într-o serie de „și dacă” fără răspuns, acompaniate de o vioară sfășietoare. Compoziția, asemeni celei care încheie materialul, face trimitere către albumul „Second Life Syndrome” (2005), prin piesele „After” și „Before”, subliniind ideea supraviețuirii sfârșitului, a șansei la o a doua viață.

„Acid Rain” este una dintre piesele care vor aminti cel mai mult de istoria Riverside prin influențele progressive bine marcate și înlănțuite cu o voce bântuitoare ce pune sub semnul întrebării prezentul. A doua sa jumătate își clădește momentul, așa cum trupa e expertă în a face, pentru a lăsa în scenă o chitară emoțională alternată cu repetitivul „Where are we now?”. „Vale of Tears” face tranziția spre o etapă cu accente ceva mai dure și chiar de hard rock, excepție făcând refrenul dominat de acustice și efecte de clape tipic prog-ului anilor ’70. Piesa, deși păstrează amprenta Riverside, în special pe durata acelui refren și pe secțiunile instrumentale din a doua sa jumătate, explorează totuși noi teritorii muzicale. Este un element muzical proaspăt care face schimb continuu între complexitatea prog-ului și acel spirit de marș armonic de hard rock, un element care sfârșeste prin a îmbina minunat muzica cu tehnica.

Chitara rece este o constantă pe acest album, una care nici nu putea fi mai potrivită pentru un scenariu de final. Acesta este cazul și pe „Guardian Angel”. Compoziția se încadrează, alături de „Wasteland” și „The Night Before”, într-o serie dominată de un freamăt neo-folk și de o voce mult mai joasă decât am fi obișnuiți. „Lament„, un alt single deja lansat, este unul dintre preferatele personale de pe material. Cu un accent de doom care să înconjoare duritatea liricii pe de-a întregul și o succesiune melancolică de folk cu ritmul care îndeamnă, clar, spre un final intens, „Lament” este surprinzător. Riverside sunt, așa cum menționasem și mai devreme, maeștri în construirea unui peisaj muzical cu urcușuri și coborâșuri care să te prindă cu totul, iar această piesă este o dovadă a acestui fapt. Surpriza principală este însă revenirea ciclică la vioara din intro-ul albumului. Unde cuvintele poate nu reușesc să te lovească-n moalele emoțiilor, vioara o va face. Pentru fanii prog-ului și ai secțiunilor instrumentale ce țin minute bune, „The Struggle for Survival” va fi un deliciu. Bass-ul și tobele fac o călătorie în trecut spre a-ți aminti unul dintre motivele pentru care probabil iubești această trupă. Nouă minute de cârlige auditive și experiment vor satisface și cel mai mare critic. Un nou single cunoscut deja, „River Down Below”, demonstrează din nou că cele trei piese alese pentru promovarea albumului arată diversitatea sa, singurul liant fiindu-i deșertul care bântuie emoțiile din spatele său. O baladă ce poate fi gustată de un public mare, „River Down Below” este și cea dedicată lui Piotr, iar solo-ul de chitară din outro este, poate, un omagiu final pentru el. Râul este o tema recurentă în muzica Riverside și are o semnificație aparte, de etern al amintirilor.

Ultimele două piese fac parte din trilogia folk despre care aminteam mai devreme. „Wasteland” este cea care își împrumută numele albumului și face referire, alături de „The Night Before”, din nou, circular, la celelalte părți componente ale acestei povești, dar aduce în prim plan și o influență western. Chitara intervine subtil dar fermecător printre ițele de ritm atipic, iar diferitele secțiuni ale compoziției fac din ea unul dintre momentele memorabile ale materialului. Outro-ul își astâmpără nebunia instrumentală în „The Night Before”, finalul apocalipsei. Pianul delicat din deschiderea sa și căldura vocii ce îngână „I am with you/This place is safe”, îți sfâșie orice interior. Probabil cu cele mai duioase versuri, „The Night Before” încheie ziua debutată cu un sentiment de sfârșit cât se poate de real, precum și oda întreagă dedicată fostului chitarist și procesul dureros de a pune cap la cap albumul.

În final, „Wasteland” este pe cât de diferit, pe atât de similar. Ce definește Riverside este încă acolo, însă era normal ca lipsa lui Piotr să se facă simțită. Albumul este unul sincer și poate din acest motiv, cu atât mai mult, lovește și unde nu te-ai aștepta, prin imaginea pe care o desenează cu grijă și cu dor. Se simte ca un final, este construit ca unul, dar sper să nu se concretizeze în unul și să fie urmat de multe altele. Un material care nu cade în umbra celorlalte cu siguranță, care ar trebui să fie interiorizat cu multă răbdare și multe ascultări și care se va dovedi a fi unul din cele mai importante din cariera lor în viitor.

Albumul poate fi ascultat pe Spotify.

**English Version**

Riverside has always been one of my personal favorite bands, both because of their ambitious and adventurous soundscapes and because of the honest emotions that give life to their compositions. Riverside has managed to get out of the shadows because of their different musical approach with each album and of the easiness that allows each listener to find himself in what they are trying to put out there. Time has defined their own fingerprint that you can easily identify and time will be the one that will get them in the top of the most talented progressive bands (though they are there already) and not only that.

The sudden news of their guitarist’s passing, Piotr Grudziński, hit the social media in 2016 and with it also came the uncertainty of the band’s future. The members of the band, and specially Mariusz Duda, have always been honest with what that meant to them and how much it had shaken up their trust in the future, so the possibility that Riverside would have ended its story there it seemed real in those moments. Nevertheless, not long ago, the band decided to let us know that they were working on a new record and that they will continue in the same formula. That put a question mark regarding the new musical approach the band would have chosen this time, as Piotr has always been a key member in defining and creating the atmosphere of some of the most loved songs Riverside had created. The answers to all of our questions arrived today. Today, the 28th of September, „Wasteland” sees the light of day, in its entirety. I knew from the start the record will be an emotional one, Mariusz himself declaring recently that the last two albums that he released with his side-project, Lunatic Soul, and this one were part of a trilogy of pain and healing that left its mark on him and the others in the past years, from losing his father to losing Piotr.

„Wasteland” is composed of nine tracks and the scenery that will include all of those feelings is a post-apocalyptic one. Debuted with „The Day After”, the record starts with a short intro during which Duda does an echo description a cappella of the previously mentioned soundscape that eventually drowns in a series of „what if”‘s without an answer, accompanied by a heart-wrenching violin. The composition, such as the ending track, is referencing to the „Second Life Syndrome” (2005) record through the songs „After” and „Before”, highlighting the idea of survival, of a change to a second life, of rebirth.

„Acid Rain” is one of the songs that will most remind the listener about Riverside’s history through the well-defined progressive influences which intertwine with a haunting voice that questions the present. Its second half builds its moment, in a way that the band is expert at, to introduce an emotional guitar that alternates with a repetitive „Where are you now?”. „Vale of Tears” transitions to a more of a hard rock, heavy vibe, except for the chorus, which is largely dominated by acoustics and keyboards reminiscent of the 70’s prog. The track, although has that Riverside fingerprint, specially during the mentioned chorus and the instrumental sections in its second half, explores new musical territories. It’s a fresh musical element that goes back and forth between prog’s complexity and the march hard rock feel, an element that ends up by connecting musicality and technique beautifully.

The cold guitar is a constant on this record, one that could not be more appropriate for a post-apocalyptic script. That is the case for „Guardian Angel”, as well. This song fits well with „Wasteland” and „The Night Before” in a series ruled by a neo-folk quiver and much lower vocals than we are used to. „Lament”, another one of the known singles, is also one of my personal favorites. With doom accents that surround the lyrics perfectly and a melancholic succession of folk with the continuously building up of the rhythm section, „Lament” is surprising. Riverside are, as mentioned, maestros in creating soundscapes that go beyond reality and this track is a proof for that. The main surprise is though the cyclic return to the violin from the record’s intro track. Where words may fail to touch the right emotional chords, the violin will. For prog fans and of long instrumental pieces, „The Struggle for Survival” will be a delight. The bass and the drums journey back into the past to remind you once more of one of the reasons why you might love the band. Nine minutes of musical hooks and experiments will satisfy even the greatest of the critics.

Another known song, „River Down Below”, showcases again that the three singles chosen to promote the album envision its diversity. One of those ballads that can be enjoyed by a larger crowd, „River Down Below” is dedicated to Piotr, the solo in the outro potentially being one final homage to him. The river is a recurrent theme in their songs and has a special meaning: a never-ending and eternal space for memories to live on.

The last two tracks are part of the folk trilogy I reminded above. „Wasteland” is the one that lends its name to the record and refers, alongside „The Night Before”, again, circularly, to other parts of the story, while also bringing up front a western vibe. The guitar intervenes subtly but charmingly throughout the demonstrations of atypical rhythm, the composition’s different parts making out of it one of the most memorable moments of the record. The outro drowns its instrumental madness into „The Night Before”, the end of the apocalypse. The delicate piano from the intro and the warmth of the vocals that recite „I am with you/This place is safe” tears your soul apart.  Probably with the most heart-breaking lyrics, „The Night Before” ends the Day with a realistic feeling of an ending, as well as this entire ode to loss and to the painful process of putting together the record in those circumstances.

„Wasteland” is as different as it is similar. What defines Riverside is still there, but it is only natural that Piotr is missed. The record is an honest one and perhaps for this reason it hits you where you would least expect it to, through the image that it draws with care and longing. It feels as though it’s an ending, it is build as one and yet I hope it will be followed by many others. An album that does not fall short compared to the others, that needs to be taken in with many listens and patience and that will prove itself to be one of their most important.

The record can be played on Spotify.

 

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top