Cronici albume

Cronică de album: Katatonia, „The Fall of Hearts”

Noul album Katatonia, „The Fall of Hearts” înglobează tot ceea ce semnifică trupa de ceva vreme deja pentru ascultători şi încă puţin mai mult de atât. Materialul conţine 13 piese ce revarsă influenţe superbe încadrabile doar ca experimentale şi se bazează din ce în ce mai mult pe latura acustică şi clean a trupei.

Katatonia a urmat în ultimii ani un drum asemănător cu Opeth, însă trupa pare şi-a găsit în final o semnătură proprie în materie de sunet şi compoziţie, iar „The Fall of Hearts” doar întăreşte această semnătură, asemeni mai ales ultimelor două materiale discografice.

katatonia

Albumul debutează cu „Takeover”, piesa intro care construieşte tărâmul spre care ne îndreaptă uşor întregul material, neducand lipsă nici de câteva momente mai intense, inclusiv un solo de chitară care reuneşte diversele straturi armonice.

Un tempo calm, dinamici contrastante unite de un vocal, care încă o dată, iese în evidenţă prin capacităţile sale. „Serein” le conţine pe toate. Continuăm cu piesa care a reprezentat teaser-ul a ceea ce ne aşteaptă pe acest album, „Old Heart Falls”. Balada care aminteşte şi de „In the white” are parte şi de un geamăn care oglindeşte în imediata sa continuare, Decima, prin forţa liricii şi accentul care cade indubitabil pe vocal. Sentimentul orchestral pe care îl oferă şi prezenţa preponderentă a acusticii contribuie la clădirea unor balade careşi merită numele.

Inserţiile tribale devin liantul instrumentalului în fundalul piesei următoare, „Sanction”, precum şi contrastele dintre tempo-ul lent şi jocul dintre bass şi tobe, întocmai înainte de a trece în sfera unicului cu „Serac”. Aritmul şi combinaţia curioasă de sunet cu diferitele abordări vocale, plusate de momente solo de chitară deosebite crează una dintre piesele care vor ieşi cu siguranţă în evidenţă pe „The Fall of Hearts”.

Fiindcă aminteam de Opeth mai devreme într-un alt context, ei bine, piesa „Serac” va duce într-o perioadă „Deliverance” a Opeth, cel puţin din punct de vedere al instrumentalului şi în mod deosebit în prima sa jumătate. „Serac” se remarcă prin drumming-ul intens, câteva inserţii tribale care acoperă fundalul din nou şi influenţele progressive marcate şi de clapele a la Ayreon.

Mijlocul albumului este partea antrenantă a sa, majoritatea pieselor, inclusiv „The Night Subscriber”, „Last Song before the Fade” şi „Passer” mulţumind fanii care aşteptau şi o partea mai întunecată şi mai heavy pe această nouă lansare.

„Pale Flag” anunţă apropierea de final cu o altă baladă, care datorită percuţiilor folosite, cum ar fi bongos şi tamburina, aduce auzului o alăturare stranie de influenţe victoriene cu tribale, dar care funcţionează de minune.

„The Fall of Hearts” în final oferă câte ceva pentru oricine, indiferent de gusturi, iar fiecare membru al trupei este pus în evidenţă în mod clar pe parcursul său, reuşind asigure tranziţii cât mai uşoare între multiplele variaţii incluse. La limita dintre genuri muzicale, Katatonia a devenit în ultimii ani o prezenţă muzicală de sine stătătoare, uşor de recunoscut datorită îndrăznelii lor stranie pe alocuri, dar şi datorită atenţiei care o oferă fiecărui element din piese.

Piese preferate: „Serac”, „Pale Flag”.

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top