Cronici albume

Cronică de album: Ihsahn – Àmr

Deși nu este o apariție discografică tocmai nouă, este/va fi cu siguranță una dintre cele mai apreciate ale anului. Lansat la începutul lui mai, Àmr (negru, repulsiv) este un album care aduce în scenă, asemeni predecesorului, Arktis, un amalgam inteligent pus în scenă, un du-te-vino, o zbatere constantă între black și progressive. De la growl-ul calculat, la vocea caldă, Ihsahn incorporează două ființe distincte reunite doar de geniu, și în cadrul acestui material discografic.

Debutând cu Lend Me the Eyes of Millenia, albumul conține nouă piese ce adună împreună în jur de 45 de minute și care se aventurează și mai mult în direcția avant-garde pe care a plusat și pe Arktis. Aruncat direct în mijlocul iadului pe prima piesă, atenuat doar de intervențiile electronice, ascultătorul va fi menținut în sfera prog black-ului și pe Arcana Imperii, o piesă care îl are drept invitat pe chitaristul OpethFredrik Åkesson și care se bucură și de un videoclip. Compoziția lasă loc însă și vocii curate, care oferă un moment de respiro pentru furtuna de riff-uri și blast-uri din restul întregului său.

Sámr își mută ascultătorul într-un mediu ceva mai comfortabil, intro-ul sugerând un spectru întunecat, marcat de efecte de synth, piesa fiind geamănul dominat de melancolie a predecesoarelor. One Less Enemy îndeamnă, încă din titlul ales, la dinamică și teroare, pe ici-colo aruncând câte un interludiu melodios, ca să-i definească întregul atipic. Where You Are Lost and I Belong își clădește momentul în note repetitive și vocalul apocaliptic cu tente de Depeche Mode pe alocuri, plonjând direct în electronicul ce folosește drept fundal pentru growl în timpul a In Rites of Passage.

Marble Soul prezintă un nou contrast de lumină și întuneric, în timp ce Twin Black Angels se infiltrează jucăuș în rândul unor piese cu tentă experimentală pentru Ihsahn, fără a-și pierde însă din spiritul obscur. Bineînțeles, finalul, anunțat de Wake, intră plin de forță și dezolant, pierzându-se într-un solo scurt și în lirica repetitivă care îți va rămâne cu siguranță întipărită în memorie, în outro.

Deși mai puțin experimental sau ambițios decât Arktis, Àmr construiește pe baza a ceea ce a început anterior menționatul și se joacă cu concepte curate și mai bine definite. Un album care poate satisface fanii lui Ihsahn cu ușurință, Àmr este o altă dovadă a faptului că artistul încă domină pe scena metal-ului.

 

 

 

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top