Cronici albume

Vulture Industries – Stranger Times (recenzie album)

Toamna muzicală continuă să ofere multe noi materiale discografice excelente din partea unor trupe îndrăgite de publicul românesc. Unul dintre ele este ultimul album Vulture Industries, lansat acum aproximativ o lună și intitulat Stranger Times. Acesta s-a bucurat de o primire bună din partea fanilor și a presei de specialitate, iar acum a sosit momentul să povestesc câte ceva despre el. Reamintesc pe această cale faptul că norvegienii vor susține concerte și în România, pe 15 noiembrie în Flying Circus din Cluj-Napoca și pe 16 noiembrie în fabrica, București.

Stranger Times este al patrulea full-length din discografia formației norvegiene de avantgarde metal Vulture Industries; a fost lansat pe 22 septembrie prin intermediul casei de discuri Season of Mist, care a colaborat și în trecut cu muzicienii.  Conține 9 piese cu o durată medie de vreo 5 minute. Partea grafică poartă semnătura lui Costin Chioreanu, graficianul român lucrând în ultima vreme cu tot mai mulți artiști renumiți ai scenei metal europene.

Trăsătura centrală a stilului Vulture Industries este teatralitatea compozițiilor. Sunetul lor este o însumare a punctelor de întâlnire dintre carnavalesc și întunecat, dintre modern și interbelic și dintre nebunesc și ordonat; grotescul rezultă din aceste asocieri contrastante și este reprezentativ pentru cântecele muzicienilor norvegieni. Precum în cazul lui The Tower, coperta se potrivește perfect în context, diformitatea și ciudățenia acesteia accentuând grotescul și teatralitatea despre care am amintit anterior. Stranger Times nu este o excepție – încă de la prima piesă, Tales of Woe, acesta aduce ascultătorul în lumea ca o arenă de circ dement conturată de Vulture Industries, lume care este o versiune stilizată și metaforizată a societății contemporane. Viziunea este ușor explicabilă, având în vedere că tema predilectă a versurilor este socială și politică, tratând materialismul și lipsa de spiritualitate a omenirii moderne.

Solistul Bjørnar Erevik Nilsen este în mare parte responsabil pentru atmosfera anterior descrisă. Pe el îl recunoașteți ușor în fotografiile profesionale ale formației – e cel care mereu se află în prim plan, atrăgând atenția tuturor asupra sa. La fel se întâmplă și pe Stranger Times. Versatilitatea vocii sale a fost exploatată din plin în noile piese, unde alternează între melancolie (Strangers e un exemplu bun), sarcasm și răutate (pe As The World Burns ori Something Vile) sau nebunie și disperare (pe Tales of Woe și The Beacon). Bjørnar reușește să transmită mesajul dincolo de versuri doar prin intermediul vocii sale deosebite, ușor de recunoscut datorită timbrului unic, inflexiunilor și notelor înalte pe care le poate atinge în anumite momente.

Nu doar Bjørnar are un cuvânt de spus în compozițiile de pe Stranger Times. Percuția are un rol important în acest material, ieșind în evidență mult mai des în special dacă fac o comparație cu The Tower. Pe Tales of Woe, are un rol esențial în crearea atmosferei ca de carnaval prin ritmul pe care-l impune, folosindu-se de sincope. Mi-a atras atenția și pe The Beacon, Screaming Reflections și Gentle Touch of a Killer. Chitarele au multe intervenții reușite, în afara solourilor simple dar armonioase și antrenante precum cel întâlnit spre sfârșitul piesei Strangers sau de la începutul penultimului cântec, Screaming Reflections. The Beacon include riffuri captivante, iar Strangers are o linie melodică bazată în special pe chitara ritm, a cărei frumusețe m-a surprins având în vedere că discut despre un album care accentuează ciudatul, grotescul. Spre finalul lui Stranger Times, rolul acesteia devine mai important, pe măsură ce agresivitatea melodiilor crește. Există și părți clean, cea mai interesantă fiind de departe cea de pe Midnight Draws Near – fantomatică, enigmatică, nu se află în prim plan ci este scufundată în spatele celorlalte instrumente. Amintește că, totuși, o parte din componenții Vulture Industries provin din scena de black metal, unde interludiile ce se bazau pe o chitară clean aproape inaudibilă prin comparație cu restul instrumentelor sunt comune.

Apreciez și lipsa simetriei – la un nivel subtil, contribuie mult la atmosfera muzicii. Din punct de vedere tehnic, compozițiile de pe Stranger Times nu se remarcă printr-o complexitate ieșită din comun, din fericire. Accentuarea laturii tehnice aproape întotdeauna înseamnă sacrificiul celei emoționale și ambientale, iar esențial la acest material discografic este ceea ce transmite. Mi-a plăcut mult modul în care este creată atmosfera sa, dar și melodicitatea câtorva melodii. Printre preferatele mele se numără Strangers, Tales of Woe și The Beacon (cea din urmă m-a atras în special datorită părții lirice, o viziune sarcastică asupra omenirii).

Sunt foarte curios să văd cum vor interpreta Vulture Industries acest nou album în concertul pe care-l vor susține în București. Bjørnar este deosebit de expresiv când se află pe scenă și transmite o energie aparte celor aflați în public, iar teatralitatea muzicii se potrivește perfect cu spectacolul oferit. Merită să încercați să-i vedeți live, în special dacă vă plac curente precum steampunk și avantgarde. Stranger Times e foarte bine compus, dinamic și ciudat, cu o înregistrare relativ satisfăcătoare din punct de vedere calitativ (se putea însă mult mai bine – n-am să intru în detalii). Efortul artiștilor merită susținut!

Stranger Times, articole vestimentare și alte lucruri pot fi cumpărate de aici sau aici.

Notă: 8/10

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top