Cronici albume

Trans-Siberian Orchestra – Night Castle (prezentare album)

Nu există un motiv anume pentru care am ales să nu prezint discografia Trans-Siberian Orchestra în ordine cronologică; pur și simplu, așa s-a nimerit. Prin urmare, nu îmi rămâne decât să închei cu Night Castle, cel mai complex, variat și amplu album lansat de proiectul muzical format de regretatul Paul O’Neill și câțiva dintre membrii Savatage 1995. Despre acesta am mai povestit și cu alte ocazii, artiștii fiind cunoscuți pentru trilogia lor de Crăciun, cea mai îndrăgită operă a lor, dar și pentru o reinterpretare a ultimei nopți din viața lui Beethoven într-un concept opera rock devenit faimos pentru frumusețe și expresivitate.

Apărut pe piață în 2009, la sfârșitul lunii octombrie, albumul este al cincilea din punct de vedere cronologic în discografia Trans-Siberian Orchestra; mult așteptat de public, acesta a surprins inițial prin simpla sa mărime, cele două CD-uri conținând nu mai puțin de 26 de melodii noi. Precum predecesoarele sale, Night Castle este bazat pe o poveste scrisă de Paul O’Neill; aceasta are ca temă iertarea greșelilor grave, comise sub sceptrul ideologiilor totalitare, dar și reconcilierea cu sine însuși. Motivul romantic al castelului medieval sub clar de lună este recurent în scurta narațiune, important pentru desfășurarea acțiunii la un nivel destul de subtil. De aici provine de fapt numele său. Povestea a însoțit varianta fizică a materialului, fiind tipărită într-o cărticică de 60 de pagini, cu tot cu imagini și versuri.

Piesele urmează firul narațiunii nu doar prin muzică ci și prin partea lirică, iar personajele sunt interpretate de diferiți soliști, precum în precedentele eforturi ale proiectului muzical. Remarc o diversificare a influențelor provenite din muzica clasică; sunt reinterpretate și introduse lucrări ale mai multor compozitori din perioada clasică: Toccata lui Bach, O, Fortuna a lui Carl Orff sau In The Hall of The Mountain King de Edvard Grieg, dar și altele. Sunt preluate și cântece sau teme muzicale aparținând Savatage. Această deschidere către mai multe perioade ale muzicii clasice este binevenită, mai ales datorită faptului că interpretările sunt originale și diferite de cele ale altor formații similare din punct de vedere stilistic.

Night Castle începe cu un intro bombastic, intitulat Night Enchanted, care oferă o primă impresie asupra a ceea ce urmează; bazat pe Recviemul lui Verdi, scoate în prim plan corul, ale cărui apariții pe acest album sunt mai dese și mai impresionante prin comparație cu predecesoarele sale. Cu versuri nu neapărat legate de tema poveștii, aceasta a fost transpirată pe internet cu mult înaintea termenului oficial și nu a oferit detalii despre conceptul încă nepublicat, însă s-a bucurat de un real succes în rândul publicului Trans-Siberian Orchestra, deși a fost relativ rapid înlăturată de pe platforme. Alături de O, Fortuna (inițial disponibilă doar în variantă live și denumită mai târziu Carmina Burana pe varianta oficială) cele două melodii, cu un sunet deosebit de puternic, bombastic, au creat niște așteptări nu neapărat prea mari, ci greșite pentru și așa mult-anticipatul Night Castle. Materialul nu are doar o latură, cea epică, ci și altele diferite, fiecare potrivită la rândul ei pentru momentul din narațiune surprins de cântece. Alternează între piese catchy și ritmate precum ar fi Another Way You Can Die, Night Castle sau Nutrocker, între compoziții mai complexe precum The Mountain, Toccata, sau Moonlight and Madness, existând și câteva mai lungi din punct de vedere al duratei, Epiphany și There Was a Life, melancolice și deosebit de frumoase și expresive.

Cel de-al doilea CD este deschis de Moonlight and Madness, un instrumental complex a cărui inspirație a venit din compozițiile lui Beethoven, în special din Sonata Lunii, o operă care a influențat și alte creații mai vechi ale Trans-Siberian Orchestra. Accentuând mai degrabă latura melancolică a TSO, a doua jumătate a lui Night Castle corespunde în mare parte punctului culminant și deznodământului narațiunii. Time Floats On, Epiphany și The Safest Way Into Tomorrow (Reprise) sunt reprezentative din acest punct de vedere. Merită amintite și Remnants of a Lullaby, Nutrocker și, desigur, Carmina Burana, care excelează prin originalitate, expresivitate sau prin caracterul bombastic al sunetului.

Lista de muzicieni care au colaborat cu Paul O’Neill, Jon Oliva, Al Pitrelli și Robert Kinkel este impresionantă, dovedind efortul necesar pentru a-l înregistra și desăvârși pe Night Castle. Calitatea înregistrării este și ea ireproșabilă, ceva de așteptat având în vedere că a fost nevoie de 5 ani de așteptare pentru a-l asculta. Din punct de vedere al producției, singurul defect îmi pare a fi partea vizuală; coperta mi s-a părut neinteresantă, prea stereotipică pentru un album de altfel original și interesant, iar imaginile care l-au însoțit puteau fi mult mai fain realizate.

Night Castle este impresionant nu doar prin mesaj, ci și prin muzica acestuia. Este deosebit și merită ascultat și cunoscut de cei care apreciază genuri precum progressive rock, symphonic rock sau opera rock. Deși nu are faima Trilogiei de Crăciun, acest material poate rivaliza cu aceasta însă nu pot fi comparate în mod onest, fiind diferite atât prin semnificație cât și prin compoziție și surse de inspirație.

Notă: 8/10

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top