Cronici albume

Trans-Siberian Orchestra – Beethoven’s Last Night (prezentare album)

Albumele conceptuale și operele rock nu sunt ceva nou; există de mult timp și sunt printre cele mai apreciate forme de exprimare artistică în rock sau metal. Amploarea interpretărilor live, complexitatea muzicală și temele interesante, profunde au conferit operelor rock o popularitate crescută în rândul ascultătorilor, mai ales în anumite nișe ale acestora. Până acum am ascultat mai multe astfel de creații, în mare parte aparținând unor nume precum Ayreon, Xystus și Trans-Siberian Orchestra. Astăzi voi vorbi despre Beethoven’s Last Night de Trans-Siberian Orchestra, un album care acum mulți ani a reprezentat prima mea întâlnire nu doar cu operele de acest tip, ci și cu genul symphonic rock.

Despre Trans-Siberian Orchestra (abreviere, TSO) voi menționa doar câteva date biografice, detalii suplimentare putând fi citite în alte articole încărcate pe acest site. Proiectul muzical s-a născut în jurul unui nucleu format din foști membri Savatage (trupă-pionier a metalelor simfonice) ce au fost aduși laolaltă de producătorul Paul O’Neill (acesta, din păcate, a decedat în luna aprilie a acestui an), renumit pentru colaborarea cu nume mari ale scenei anilor 80. Împreună, aceștia au continuat o direcție inaugurată de Savatage inițial, adaptând-o și astfel lansând în 1996 și 1998 primele două părți ale trilogiei de Crăciun care i-a făcut renumiți la nivel mondial. Din punct de vedere al genurilor abordate, aceștia îmbină progressive rock cu symphonic rock și cu muzica clasică. Viitorul proiectului nu este foarte sigur momentan, însă cel puțin în această iarnă vor continua activitatea live în memoria lui Paul.

Beethoven’s Last Night este al treilea material discografic din cariera TSO și primul care a părăsit tema originală a sărbătorilor de iarnă. Într-o amplă operă rock, este relatată povestea imaginată a ultimei nopți din viața compozitorului Ludwig van Beethoven și dialogul său cu spiritele din jurul său, cu oameni din trecutul său și cu diavolul, venit pentru sufletul acestuia. Ipoteza existenței unei simfonii cu numărul 10, neterminată, este explorată de TSO printr-o poveste captivantă și metaforică.

Muzele, Theresa, Beethoven, Mephistopheles și celelalte personaje sunt interpretate fiecare de câte un solist; în afara acestora, înregistrarea albumului a implicat, pe lângă altele, un cor și o orchestră. Este prima oară când Trans-Siberian Orchestra apelează la atâtea resurse pentru înregistrări, rezultând astfel una dintre cele mai ample opere rock moderne. Din punct de vedere muzical, se remarcă prezența a numeroase preluări din creația marelui compozitor, uneori adaptate iar alteori interpretate precum au fost scrise de Beethoven; există și reinterpretări din opera lui Mozart. Piesele sunt scurte dar legătura între ele este evidentă, fiind accentuată de scurte instrumentale, care urmăresc și anunță trecerile între diferitele părți ale narațiunii. De o frumusețe uimitoare, pianul și viorile se află în perfectă armonie cu chitarele și tobele iar soliștii impresionează ascultătorul prin interpretarea personală și emotivă a rolurilor. Împărțit între momente melancolice și vesele, între nostalgia de care Beethoven se simte cuprins în ultima sa noapte și teama resimțită în fața lui Mephistopheles și a sorții sale, care atârnă de-un fir de păr, Beethoven’s Last Night este un material divers ce transmite o multitudine de sentimente. Continuitatea sa rezultă din existența poveștii, urmărită cu fidelitate de versurile și notele cântecelor.

Mozart/Figaro, Requiem (The Fifth) și The Dark sunt câteva dintre momentele de strălucire ale chitarelor întâlnite în această operă rock. Solourile nu sunt deosebit de complexe sau tehnice însă melodicitatea lor este incontestabilă, la fel și frumusețea (în special pe The Dark). Fără a fi lungi sau rapide, includ în mod ingenios părți clasice alături de altele moderne iar trecerea de la una la alta este insesizabilă. Armonia este o caracteristică definitorie a albumului, iar complexitatea sa subtilă rezultă tocmai din aceste potriviri superbe. Pianul are momentele sale de prim-plan în melodii precum Vienna, What is Eternal, The Moment sau Mephistopheles; deși este prezent aproape în permanență, nu iese întotdeauna în evidență. Are, totuși, un rol bine definit. Din punct de vedere al vocilor, remarc piese precum I’ll Keep Your Secrets, What Good This Deafness, Who Is This Child sau What Is Eternal. Cea din urmă, sincer, mi se pare unul dintre cele mai emoționante cântece compuse în sfera acestor genuri – imaginea omului, cuprins în ultimele sale ore de îndoieli și regrete față de viața sa, temându-se că în ciuda muncii titanice el dispare totuși în neant și că nu va dăinui nici măcar amintirea sa și că nu mai există nimic înaintea sa este excelent conturată de această compoziție. Printre preferatele personale se află cântece precum Fate, Midnight, A Last Illusion și Mephistopheles’ Return.

Voi oferi doar un conspect al narațiunii, pentru a lăsa cititorului plăcerea de a o lectura în voie. Pe scurt, este vorba despre încercarea lui Mephistopheles de a câștiga sufletul lui Beethoven. Alături de acesta însă este Soarta (Fate), alături de fiul ei Twist; compozitorul vede anumite momente din viața sa, și înțelege importanța operei sale. Refuză în cele din urmă să o distrugă pentru a-și salva sufletul. Povestea reia teme cunoscute ale romantismului precum condiția omului genial, moartea și creația, incluzând numeroase metafore și corespondențe cu viața umană.

Producția excepțională a lui Beethoven’s Last Night nu este o surpriză. Când proiectul tău este inițiat de unul din producătorii cunoscuți ai Americii, oricine se va aștepta la o calitate excepțională a înregistrării, la mix și masterizare excelente și la o prezentare pe măsură. Nu pot să mă leg de niciun aspect al elementelor anterior menționate. Sună bine, totul se aude clar, instrumentele se disting ușor…

În concluzie, Trans-Siberian Orchestra au compus un album extraordinar, ingenios, emoționant și de o frumusețe aparte. Beethoven’s Last Night include părți cunoscute din muzica clasică în armonie cu unele moderne, având așadar potențialul de a stârni pofta de muzică clasică ascultătorului. Povestea ultimei nopți din viața lui Ludwig van Beethoven, așa cum a fost ea imaginată de autori, este inspirația din spatele unui material pe care trebuie să-l încerce oricine are tangențe cu aceste genuri muzicale.

Notă: 9/10

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top