Cronici albume

Thrice – TBEITBN (și despre autodepășirea ca artist)

thrice

Unul din primele articole cu care am contribuit la The Intermission a fost știrea despre revenirea pe scenă a celor de la Thrice, și despre noul album pe care îl aveau în pregătire. A trecut ceva timp de atunci și iată că To Be Everywhere is to Be Nowhere, noul album de la Thrice, a apărut pe 27 mai. Spun de la început că nu o să mai irosesc timp cu datele biografice ale formației. Dacă ai ajuns să citești articolul ăsta, știi deja despre cine/ce este vorba.

Ar fi prea puțin să spun că albumul începe în forță. Piesa Hurricane începe cu câteva acorduri calde pe chitară acustică, după care urechile ne sunt luate cu asalt de unul din cele mai bune riffuri Thrice de la The Alchemy Index încoace. Melodia are un refren puternic, poate chiar prea puternic pentru prima piesă de pe un album, însă asta nu înseamnă că restul albumului dezamăgește. Ne sunt oferite momente de repaus, însă niciodată nu durează cât o piesă întreagă. Singura piesă de pe album care nu are părți de chitară cu distorsie și tobe alerte este ultima, Salt and Shadow.

De altfel, unul din cele mai importante elemente din sunetul Thrice este dinamica, un concept muzical pe care nu ei l-au inventat, însă îl stăpânesc atât de bine de 5 albume încoace încât orice formație de hard rock modern are de învățat de la ei. TBEITBN nu prezintă nicio excepție de la regulă. Albumul dispune de o dinamică excelentă, prezentă atât în ordinea în care sunt aranjate piesele, cât și în fiecare piesă în sine, de la compoziție la sunet, atât în timbrele chitarelor, cât și în prestația lui Dustin și Teppei la acestea. Și frații Breckenridge (tobă și bas) dau dovadă de abstinență atunci când e nevoie.

Printre piese găsim laitmotivuri cu care Thrice ne-au obișnuit de-a lungul anilor, însă sunt la fel de bine primite pe TBEITBN ca pe orice altă piesă de la ei, fiind executate cu atâta dexteritate încât nici nu mai par laitmotivuri. Un riff puternic în intro, după care intrarea în prima strofă e marcată de un instrumental mai cald, ca în piesa The Long Defeat, nu este un model nou în discografia Thrice, sau în general în post-hardcore. Iar atunci când Thrice lasă compoziția să curgă de la sine, ne delectăm urechile cu sunetul neobișnuit al chitarelor, cu diversele straturi de sunet pe care le integrează, mai mult sau mai puțin subtil, pe diversele bucăți de album pe care alte trupe le-ar fi transformat în clișeu.

Singura parte de compoziție care mi se pare forțată este modul în care au ținut morțiș să încheie ultima piesă de pe album, Salt and Shadow (o piesă superbă de alfel) cu aceeași temă cu care încep albumul.

Trecând de la compoziție la versuri, se observă ușor că piesele de pe album nu sunt neapărat legate între ele de o anume temă. În principiu, fiecare piesă exprimă câte un gând diferit, pornind de la război, rasism, pierderea celor dragi, schimbările prin care trecem noi toți. Singurul lucru cert este că versurile de pe TBEITBN sunt orientate mai înspre politic decât ce au făcut ei până acum. Însă oricare ar fi ideile din spatele melodiilor, versurile le exprimă pe cât de clar, pe atât de liber și poetic. Îți poți da seama despre ce este vorba în piesă la o primă lecturare a versurilor, însă la o a doua sau a treia vei observa și câteva subtilități poetice care nu lipsesc niciodată de pe melodiile Thrice.

Sunetul albumului este excelent. Se vede de la prima melodie că Thrice nu au lăsat nimic să le scape în încercarea de a face albumul să sune cât mai bine posibil, atât prin prestația lor impecabilă cât și prin producția oferită de Eric Palmquist.

Odată cu albumul Artist in the Ambulance, Thrice au definit genul post-hardcore, după care au luat la rând și alte genuri. Cariera lor reprezintă o cursă de autodepășire, ei reușind să se îmbunătățească ca artiști pe fiecare album. Și nu ar trebui să fie de mirare că TBEITBN reprezintă un efort solid din partea trupei. Până la urmă, ei aveau de acoperit un gol de 3 ani jumătate, cât timp au lipsit de pe scenă. Și totuși, după spusele vocalistului lor, Dustin Kensrue, TBEITBN nu reprezintă pentru ei un nou început, ci continuarea poveștii cu forțe proaspete. Așteptăm cu interes restul poveștii Thrice, căreia tocmai i s-a adăugat un suflu proaspăt, pe numele de To Be Everywhere Is To Be Nowhere.

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

To Top