Jazzy-blues

Platonic Band la Cinema Pro: cronică de concert

Mi-am făcut un obicei din a merge la concertele Platonic Band, care poate din pură coincidenţă s-au nimerit mereu în luna mai, prin urmare, nu era -l ratez pe cel care anunţa şi un bonus sub forma unei avanpremiere a noului album, „Geometry Of Creation”.

Aerisită, dar încadrată de lumini feerice, elegant împodobită cu tobele lui Lapi marcate de numele Platonic, cele cinci chitare ale lui Patoi cu grijă aliniate pentru ce urma, percuţiile lui Barbera şi cei doi başi ai lui Ciuplea care piteau ş-un violoncel, scena te invita călduros la o nouă seară între prieteni din momentul în care păşeai în sală.

În jurul orei opt îşi făceau cale spre scenă, din mulţimea publicului, artiştii. Cu sau fără backstage, efectul este unul de modestie, specific acestor oameni talentaţi.

Concertul, aşa cum ni s-a prezentat, a fost divizat în trei părţi, fiecare fiind delimitată de un mic respiro cu tentă de atmosferic.

Prima dintre ele debuta cu două piese de pe albumul „Sweet Little 6STRING„, şi anume, „FlyingşiThe Big Runner„, cu acel ritm funk pe care ni-l aduceam aminte, cât abia ne ţină ţintiţi de scaun şi ne mişte în direcţiile indicate de notele care zburau spre noi. Delay-ul subtil se lovea de pereţii încăpători ai sălii de concert, în timp ce bass-ul intervenea îl acompanieze, iar percuţiile îi dădeau acel plus de unic. Pe parcursul evenimentului a venit rândul tuturor artiştilor acapareze microfonul, cu excepţia lui Ciuplea, însă Barbera a fost entertainer-ul serii, ca de obicei. Prima piesă de pe noul album lansată spre criticii din sală a fost prima demonstraţie a faptului acest material va lua o întorsătură oarece mai tehnică, maialgebrică„, fără a-şi pierde însă din armoniile molipsitoare devenite amprentele trupei. Urma acesteia o întoarcere la sărbătorirea a două decenii de Platonic, cu groove-ul piesei „Funky Monkey Tail„. O chitară curată, un sunet impecabil şi un continuu zbucium între diferite registre întipăreau în memorie un nou moment remarcabil.

Clipele care au urmat au fost însemnate cu o emoţie brută, artiştii devenind parte din public, când Lapi a dedicat următoarea compoziţie unui fost membru Platonic, Mihai Coman. „Till We Meet Again” a lăsat un blues domol ne înşiruie toate cuvintele care poate le scăpau în acele minute, solo-ul cu iz de rock melancolic dinspre finalul ei fiind un omagiu dedicat unor amintiri care rămân încapsulate în fiinţa acestora.

Din nevoia de a măsura şi altfel decât de la unu la patru„, aşa cum a introdus sugestiv Berti noua piesă, „My Crossroads„, ne reîntoarcea în sfera unui ritm vivace, cu o subtilă alură întunecată, şi un solo orientat mai degrabă spre tehnic. Reinterpretările serii au fost în întregime dedicate The Beatles, primele dintre ele, „BlackbirdşiNorwegian Wood„, fiind interpretate sub formă acustică, alături de Mihaela Stanciu, invitata serii.

Partea personal preferată a serii abia se contura. Înapoi la „Sweet Little 6STRING” cu „Legacy„, muzicuţa lui Berti ne mişca iar sufletele pe aluri cadenţate, în timp ce noua piesă, „Zebra Algebra„, ne transfera într-o arie cu opriri exacte şi jonglări între rock-ul de şcoală veche şi blues, cu accentul pus pe ieşirile din tiparele normalului şi aritmic. Această proaspătă compoziţie a fost însoţită de una de la începuturile Platonic Band, reinterpretată. „Saved By The Holy Love – Extended Blues„, a străbătut sala în forţă cu un solo atins de mişcările sufletului şi a menţinut un sentiment de Elmore James, cu atât mai mult datorită slide-ului. După o scurtă pauză de Beatles cu „Drive My Car” a urmat un nou moment acustic, doar cu un Godin în prim plan, căruia i se alătură şi un violoncel la următoarea piesă. „Soul Of The Crystal„, emoţia beethoveniană, continua astfel perfect cu „There Is A Heart In Everything„, alături de Ciuplea, pe aceeaşi linie de clasic clădit pe un munte de simţăminte şi colaborarea dintre cele două instrumente.

Ultima tranziţie atmosferică spre partea finală a concertului a debutat cu influenţele tribal-orientale ale „Sahara Grooveşi o energie care încapsula ceva din spiritul Yes pe ici-colo. „Watermill„, piesa de deschidere a „Sweet Little 6STRINGanunţa ciclic apropierea de final, pe cândSchoenberg’s Dilemmase încheia pe o „notă de recunoştinţă„, finalizată cu un solo intens de tobe. Bis-ul dublu a fost dedicat din nou Beatles, cu piese îndrăgite de artişti, precum „Come TogetherşiGet Back„, iar în final „Day Tripper„, nu înainte de o închinare a trupei în faţa ovaţiilor.

Un concert Platonic Band este un concert de la care poţi avea multe aşteptări, pentru ştii nu vei fi dezamăgit. Un concert Platonic Band este o plecăciune a patru artişti, în adevăratul sens al cuvântului, în faţa muzicii şi a plăcerii de cânta. O plăcere care trebuie menţinută şi susţinută, întrucât devine a ascultătorului în doar câteva secunde. Începând cu atmosfera călduroasă şi modestia oamenilor încă cuprinşi de emoţia de a fi pe scenă şi până la planificarea concertului, desfăşurat fără probleme, şi interpretarea impecabilă, un concert Platonic Band a fost şi va fi o experienţă pe care vei dori o (re)trăieşti.

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

To Top