Noutăţi

Overkill şi naşterea thrash-ului

Overkill, una din trupele părinte ale thrash-ului, încă fidelă originilor, s-a format pe la începutul anilor ’80 în New Jersey, de altfel şi oraşul de lansare al altei trupe thrash a perioadei, Whiplash. Începutul uneia dintre cele mai prolifice trupe ale genului, cu peste 30 de ani de experienţă în spate, 17 albume la portofoliu şi unul pe drum, îşi are povestea în cenuşa trupei punk The Lubricunts, căreia i se alătură chitaristul Robert Pisarek şi Bobby „Blitz” Ellsworth, vocea inconfundabilă a trupei.

overkill

Trupa a suferit numeroase schimbări de componenţă de-a lungul timpului, iar când se pregăteau de lansarea primei casete demo, „Power in black”, deja trecuseră prin câteva. Caseta a creat suficientă zarvă în underground cât le obţină şi un contract cu o casă de discuri, alături de care lansează primul EP, „Overkill”, un sold out rapid care le aduce un alt contract, prin intermediul căruia lansează primul album, intitulat „Feel the Fire”, în 1985.

„Feel the Fire” conţinea nouă piese de thrash pur care îi propulsează în rândul celor mai bune trupe ale momentului în aria lor, de altfel, o capodoperă până în zilele noastre. Cu o viteză magnifică şi piese legate cu amprenta specifică Overkill („Second Son”), albumul reprezintă o piatră de temelie pentru istoria thrash-ului.

Cel de-al doilea album al trupei, „Taking Over”, era primul lansat alături de o casă de discuri mai mare şi care depăşea graniţele Americii, cu piese care bântuie şi virtualul în ziua de astăzi, precum „In Union We Stand„. „Under the Influence” revenea la varianta raw a Overkill („Hello From The Gutter”), pe când „The Years of Decay” se impunea prin o serie de piese mai lungi şi o maturitate în stil, fără a duce lipsă de aceleaşi caracteristici mult aşteptate, urmând dea naştere şi unor piese imn pentru thrash, precum „Elimination”.

Trupa pleacă la drum alături de alţi tătici ai genului, Testament, înainte de a lansa un alt favorit al fanilor, „Horrorscope”. „Horrorscope”, un al doilea moment definitoriu pentru trupă, conţinea 11 piese axate pe o latură mai întunecată a genului, precum „Soulitude” sauComa„.  „I Hear Black”, rămânea marcat de influenţa casei de discuri de atunci, printr-o îmblânzire a ritmului care îndepărtează o parte din fanii trupei, fapt ce duce la un următor album lansat sub propria egidă, „W.F.O.”, o revenire la thrash-ul care i-a consacrat.

După o nouă încercare de schimbare în stil cu albume precum „The Killing Kind”, „From The Underground And Below” sau „Necroshine” şi o revenire a lui Blitz dintr-un diagnostic cu cancer şi un infarct, trupa semnează cu Spitfire Records pentru „Killbox 13”, o împăcare a stilului consacrat cu experimentele încercate în albumele anterior menţionate. O perioadă bună trupa se axează pe turnee, timp în care mai lansează „ReliXIV” şi „Immortalis”, urmând în 2010, cu „Ironbound” revină cu una bucată thrash pur, spre deliciul fanilor.

Atât „Ironbound” cât şi „The Electric Age sunt o demonstraţie de treabă făcută ca la carte, după o carieră de aproape 30 de ani, cu thrash-ul încă curgând viu prin venele membrilor trupei. Cel mai recent album, „White Devil Armory”, este considerat cel mai de succes album al trupei din punct de vedere al vânzărilor, iar în prezent trupa se pregăteşte de lansarea unui al 18-lea album.

Overkill, una dintre cele mai active trupe de thrash din istorie, precum şi una care nu a dezamăgit în întreaga sa carieră printr-o dedicare completă genului şi spiritului, a scris istorie şi încă mai are de adăugat la ea.

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top