Măcar scule

Move mp3 to the recycle bin

walkman

Salut! Azi vreau vorbesc despre formatele prin care distribuim muzica.

De-a lungul timpului, muzica a ajuns la urechile noastre prin diferite metode tehnice (discuri, casete, CD, mp3, web, tv, floppy disk drives) dar în general modalitatea de distribuţie se poate împărţi în două categorii: ANALOG şi DIGITAL.

Fiecare categorie are avantajele şi dezavantajele ei. De aceea, în opinia mea, nu ar trebui ne limităm la o singură modalitate de distribuţie. De ce? Pentru în final, atâta timp cât două entităţi au dezavantaje unul faţă de celălalt este clar  nu le mai poţi compara; hai nu intrăm în filozofie. O încerc te ajut definesc puţin aceste tipuri de distribuţie pentru a te putea ajuta la alegerea unui sistem sau al unui player portabil.

O evit detalii tehnice şi chestii complicate. Aşadar

Distribuţia analog…  
Când eram mic, bunici aveau o staţie cu radio fm, casetofon şi disc. În altă parte a României stăteau naşii mei, care aveau un echipament ceva mai sofisticat: magnetofon, disc, casetofon şi amplificatorul separat. Calitatea sunetului era absolut fenomenală în comparaţie cu ce aveau bunicii mei acasă. Era o plăcere ascult muzică la naşii mei. Nu am înţeles niciodată de ce, până când mi-am făcut propriul studio.
În distribuţia analog, cel mai greu cuvânt îl are de spus fizica. Mai exact, cum sunt folosite regulile fizicii în proiectarea, construirea, funcţionarea device-ului care va manipula semnalele electronice. (microfonul este scula care transferă undele sonore în semnale electrice).
Este un detaliu important pentru , aceste legi, afectează enorm calitatea sunetului. Indiferent de formatul analog folosit (presupunem nu s-a jucat fotbal cu banda sau discul). În acelaşi timp, tot datorită legilor fizicii, informaţia stocată pe aceste formate era necomprimată şi cum ieşea din studio, aşa ajungea şi în casele oamenilor.
Din păcate, datorită modului de stocare a informaţiei şi a sculelor utilizate în redarea acestori formate portabilitatea era destul de redusă. Cel mai eficient device inventat pentru portabilitate în lumea analog este Walkman-ul. Era suficient de mic pentru a încăpea într-un buzunar, iar dacă aveai suficiente fonduri îţi puteai permite căşti de calitate. Problema era nu puteai îţi iei toate albumele de acasă cu tine pentru dacă erai pasionat de muzică trebuia pleci cu o geantă în plus pentru casete (erau cam de mărimea walkman-ului spre sfârşitul erei).
În concluzie, distribuţia analog  asigură mereu o calitate fidelă a sunetului dar nu va oferi niciodată posibilitatea de a lua discografia Iron Maiden într-un buzunar.

Din fericire, la un moment dat cineva a inventat un convertor AD/DA care transformă semnalele electrice captate de microfon în informaţie binară (0 şi 1). Invenţie care a dat naştere formatelor digitale.
Formatele digitale sunt mult mai numeroase decât cele analog. Asta se datorează în mare parte tehnicii de convertire a informaţiei. Tipurile de comprimare pot fi de două feluri. LOSSLESS şi LOSSY.

Comprimarea lossless este o metodă prin care conversia semnalului audio se face la o fidelitate ridicată pentru a avea cât mai multă informaţie valabilă dar din cauza aceasta, fişierele audio au dimensiuni mai mari. Aici putem aminti de formatele WAV şi FLAC, cele mai folosite formate de tip lossless din ziua de azi. Specialiştii susţin în curând, nivelul de fidelitate al conversiei AD/DA va fi atât de mare încât nu se va mai sesiza diferenţa.

Comprimarea lossy este o metodă prin care se renunţă la fidelitate pentru a obţine o dimensiune cât mai redusă a fişierului. Această metodă ne posibilitatea de a lua cu noi discografia Iron Maiden pe un device de mărimea unei monede de 1 ban(microSD).

Prin intermediul unor algoritmi la convertirea semnalului, se poate obţine o balanţă între aceste două categorii de conversie.

La ora actuală, spaţiul nu mai este aşa de redus ca atunci când a apărut mp3-ul. A fost un format conceput pentru comprimarea informaţiei, cândva când spaţiul pe HDD era de ordinul zecilor de giga iar preţurile pentru modulele de memorie erau mari.

Sfatul meu este renunţaţi la formatele mp3. Un card micro SD de calitate cu o capacitate de 32G costă aproximativ 60 RON şi oferă aproximativ 200 de ore de muzică în format WAV (44.1KHz 24 bit). Veţi simţi diferenţa şi veţi putea bucura mai mult de trupele voastre favorite.

Autor: George-Valentin Pane (Dum Drum)

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top