Get-beget

Interviu cu Orkid

Un proiect de suflet, împletit pe baza unor experienţe formatoare şi un vis concretizat prin intermediul său, toate reunite sub forma ideii numite Orkid. Un amalgam de alternative energizat şi de o serie de influenţe din aria post-rock/punk-ului sau a progressive-ului pe ici-colo. Cu o atenţie pentru detalii plănuită-n amănunt, albumul de debut, „Standing still in the dark”, conţine nouă piese, sudate de un instrumental pe cât de ritmat, pe atât de plin de visare.
Vorbim despre proiect, material şi Animest cu Vlad, vocalul şi chitaristul trupei.

orkid2

Aveţi un an de când v-aţi lansat şi deja aţi “copt” un album de debut. Cum a decurs procesul de creaţie?

Vlad – Orkid: A fost o demență absolută. Am tras de mine, am tras de noi, am tras de toată lumea pentru că pentru mine – și apoi pentru noi toți – era absolut de neconceput ca la sfârșitul anului să nu avem albumul gata.

Radu și Andrei au fost complet de acord și apoi implicați până peste cap în această demență.

Nopți întregi de muncă, apoi weekenduri, apoi de la capăt.

În tot acest timp au fost mulți oameni care au cântat cu noi, au jam-uit cu noi, ne-au dat feedback și și-au pus amprenta clară pe felul în care cântăm. Datorită lui Bogdan Topîrceanu, cel care ne acompaniază din când în când la chitară, avem o ultimă parte absolut mișto la Dancefloor Blues, concepută împreună cu el.

Apoi, faptul că am petrecut atât timp cu Robin, cu Florentin, cu Vladi și Radu (toți de la Robin & the Backstabbers), cu care împărțim sala de repetiții a fost fără îndoială util și productiv.

De la început am știut că în studio mă voi înțelege perfect cu Robin, pentru că ne știm de vreo 15 ani și ne place cam aceeași muzică (deși facem lucruri complet diferite). Oricum, felul în care sună acum “Standing Still in the Dark”  i se datorează și lui, cu siguranță.

Ce înseamnă “Standing Still in the Dark” pentru voi?

Vlad – Orkid: Înseamnă primul nostru LP, pe care  eu îl aștept de când mă știu. Înseamnă un început destul de decalat, dar din fericire nu prea târziu, al unui demers pe care am vrut dintotdeauna să îl fac și sper ca de acum înainte să nu mă mai opresc din a-l face.

Cât despre ce înseamnă metaforic, vom lăsa auditorii să înțeleagă cum și ce vor, cum și ce pot pot, cum și ce am reușit noi să le transmitem.

Spuneţi că albumul însumează 30 de ani de senzaţii, idei şi experienţe. Cum aşa şi cum aţi reuşit să le împăcaţi pe toate în nouă piese?

Vlad – Orkid: Nu le însumează chiar pe toate :)). Mai avem material pentru minim 20-30 de albume. Doar din ce a fost. Și știm foarte bine că mai avem și senzatii și idei și experiențe de avut. Nenumărate. Probabil partea cea mai consistentă de-abia începe.

Shoegaze-ul a început să prindă viaţă şi la noi în ultimii ani. Asta v-a îndemnat să puneţi tocmai acum bazele trupei sau au fost doar oamenii potriviţi la timpul potrivit?

Vlad – Orkid: Nu cred ca suntem shoegaze per se, deși o parte din inspirația fonică vine din zona asta. Ba chiar, în ultimul timp, trezit așa din reverie, am impresia ca nu suntem shoegaze deloc.

Ce-i drept ne place mult Slowdive și ideea lui Halstead de progressive guitar music. Probabil ca sintagma asta ar descrie mai bine ce facem.

Oricum să ne povestiți și nouă de acest val de shoegazeri români.

Să mergem la concert, să ne simțim bine. 🙂

Revenind la întrebare, era o nevoie latentă pe care o aveam de când mă știu, aceea de a face parte dintr-o formație Rock’n’Roll. La un moment dat m-am hotarât să nu mai aștept, ci să fac una.

Și mă bucur că am găsit oamenii potriviți cu care să facem asta.

Lucraţi împreună şi la Animest. Spuneţi-mi câte ceva despre acest proiect.

Vlad – Orkid: Păi în afară de faptul că e cel mai Rock’n’Roll festival de film de animație din lume, cel mai mare festival de film din București și că Animation Worksheep, platforma noastră educațională, este cea mai ok școală/ cel mai ok sistem de formare profesională din micro-industria animației românești, ar mai fi cam un milion optsute de mii de lucruri de spus, dar asta cred ca e pentru alt interviu.

Apropos, ati văzut videoclipurile noastre pentru Subcarpați, Robin and the Backstabbers și Environments?

Cât de mult credeţi că are să ofere scena muzicală locală pentru o trupă precum a voastră?

Orkid: Are cu siguranță enorm de oferit.  Dar după ce ea va începe să existe în mod real. Trăim într-un loc și într-un timp în care cred că se pot face multe lucruri. Sunt o grămadă de oameni care ar vrea să meargă pe bune la concerte și să audă muzică bună, muzică specifică, muzică pe bune, ba chiar să învețe să o cumpere.

Trebuie doar să înțelegem întâi cu toții: muzicanți, promoteri și public, ca trebuie să muncim împreună la asta. Mult. Mult de tot.

Și după aia o să avem o scenă muzicală senzțională.

De-abia aștept să fiu un moșneag liniștit și mai mult sau mai puțin senil care merge la concerte superșmechere ale trupelor românești și stă la coadă să își ia niște viniluri sau bilete.

Unde vă stau senzaţiile, gândurile şi ideile pentru următorii 30 de ani?

Orkid: În muzica noastră și în ideea asta cu scena muzicală romanească, de care tocmai vorbirăm.

Vlad Ilicevici – guitars, vocals
Andrei Tănase – bass
Radu Pop – drums

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top