Interviuri

Interviu cu Dreamer

Dreamer este o trupă care luptă prin forţe proprii, aşa cum alţii o fac în cadrul underground-ului, îşi croiască un drum.

Un drum deja onorat cu un material discografic propriu, „Primul Pas, care aşa cum frumos îi sugerează şi numele, este un prim pas, îndeplinit anevoios şi cu greu, către un nume şi un stil care poarte amprenta Dreamer. Cele 10 piese care compun albumul sunt traduse într-un pop-rock melodic care a reuşit ne atragă atenţia încă din timpul concursului GBOB.
Şansa face ca tocmai această trupă între şi în studio, în urma concursului nostru, pentru a ne oferi o nouă piesă.

Vorbim cu trupa şi planurile sale de viitor în următorul interviu.

dreamer

De ce Dreamer, de ce pop-rock?

Cornel: Trupa a debutat cu numele KoRnEl Band,  ulterior Emy, basistul nostru, a venit cu această propunere, Dreamer, pentru că fiecare, la rândul lui, este un visător, avem un vis comun și cred că ne caracterizează acest nume. Pop-rock pentru că în zona noastră geografică predomină ritmurile orientale, iar noi vrem să scoatem cumva muzica pop-rock la suprafață, este stilul care pe mine, personal, mă reprezintă. Îl las pe Emy să vă povestească mai multe…

Emy: UAU! Asta chiar e grea, păi în primul rând la început nu era Dreamer era “KoRnEl Band” de ce asa?! Pentru că a fost ambiția vocalului nostru să reușească într-o zonă în care nu prea exista trupe sau muzică de calitate cântată cu toba, bas, chitară, pian și voce, așa că fiind proiectul lui de suflet, am fost toți de acord să rămână ăsta numele, pe vremea aceea având și altă componență. Ulterior am vrut ceva mai mult de la noi și am zis că trebuie să schimbăm numele și astfel căutând și analizând oportunitățile în parte, o să mă laud și o să spun că eu am ales numele DREAMER. Dreamer pentru că e calitatea care ne definește pe toți, toți avem vise și vrem să facem lucuri mărețe cum a fost GBOB și cum a fost și concursul vostru, al celor de la Intermission. Am visat și o facem în continuare și nu ne vom trezi până când nu ne va trezi un stadion de 50.000 de oameni. Eu unul la asta visez. Și de ce pop-rock?! Păi e simplu, suntem prin firea noastra genul de rockeri liniștiți care simt emoția prin difuzoare și de aceea vrem să transmitem același vibe pe care îl avem noi pe scenă, deși multă lume, în urma experienței GBOB, nu ne-a clasat la cateogoria pop-rock, oricum asta rămane de văzut.

Ce v-a determinat să vă înscrieţi la GBOB?

Emy: La GBOB ne-a înscris Cornel fără să ne spună, a fost o surpriză și o chestie foarte spontană, nici nu mai știu când am aflat că o să facem treaba asta, dar simt că a fost ieri, a trecut timpul mult prea repede, însă cele 8 minute aproape petrecute pe scena GBOB nu le vom uita niciodată. Ce l-a determinat doar el știe, cred să tind totuși că pasiunea și spiritul lui care vrea să le încerce pe toate indiferent de ce va fi.

Alex: Practic, pentru noi GBOB a insemnat sa urcam pentru prima data pe o scena adevarata, cu sunet profesional si cu un public care stie cu adevarat cu ce se mananca muzica. In principal, castigarea experientei ne’a determinat sa ne inscriem la acest concurs, pentru ca era un loc ideal unde puteam impartasi impresii si pareri cu alte trupe.

Cornel: Dorința de a experimenta lucruri noi, de a cânta pe o scenă așa importantă, cu un public care apreciază muzica noastră. Faptul că urma să cunoaștem alte trupe, să legăm prietenii, să facem schimb de experiență.

Spuneţi-mi câte ceva despre “Primul Pas”.

Cornel: Este primul nostru album, cu 10 piese originale, înregistrate la UCMR – ADA. Albumul a fost înregistrat ”în studioul” improvizat de acasă (Dreamer Studio), cu microfon dinamic Shure SM 58, procesor effects GT10, chitară Les Paul Studio (Epiphone), chitară bas SR 500 Ibanez, Cubase 5.

Emy: “Primul pas” este numele primului nostru “album”, regasiți între ghilimele “album” pentru că acest material discografic pentru noi a fost mai mult decât un album, am vrut prin asta să arătăm că putem să facem ceva, am vrut să arătăm că existam și noi, și cred eu că am reușit, poate nu în totalitate, dar ne-a mai scos din anonimat. Totodată este un “album” pentru că toate înregistrările și tot ce a ținut de masterizare, volume, efecte, etc, etc, au fost făcute acasă la Cornel (vocal) neavînd nici măcar o librărie de sunete mai de Doamne ajută, cu toate astea nimic nu l-a dat înapoi și a continuat și am contribuit cu toții cu ce am putut.

Cât de greu este să promovezi un material pe scena locală şi cum faceţi voi asta?

Alex: În zona noastră este greu să promovezi ceva, pentru că nu ai susținere din partea nimănui, practic ești pe cont propriu. Comunitatea locală ar trebui să sprijine talentele prin concursuri, festivaluri la care să participe și să îi încurajeze să nu renunțe la ceea ce fac. Noi încercăm să ne promovăm cu ajutorul paginii de Facebook, cărți de vizită și nu numai.

Sebi: Eu, personal consider ca avem un avantaj prin faptul ca suntem într-un oraș mic, fiindcă oamenii află vrând-nevrând despre trupă și evenimentele acesteia. La nivel national, lucrurile stau diferit. Însă toate materialele noastre au fost prezentate la concertele pe care le-am susținut, iar unele dintre ele sunt uploadate și pe canalul nostru de Youtube. De asemenea, și pagina noastra de Facebook ne-a ajutat destul de mult pentru promovarea atât a trupei cât și a pieselor noastre.

Cornel: Este foarte greu pentru noi, ca trupă underground, pentru că nu avem susținerea necesară și publicul este foarte restrâns. Noroc cu rețele de socializare, unde putem să promovăm evenimentele. În Slobozia este un singur club care ne susține și unde putem să concertăm ori de câte ori avem ocazia.

Emy: Extrem! Pentru că lumea nu mai e interesată de ce facem noi, e piața subdezvoltată, nu se mai cumpără muzica, se piratează, etc. Cu toate astea sunt “fani” pe care îi vedem des la concertele pe unde apărem, în special în “Q jeans” locația unde ne-am lansat și unde am cântat de fiecare dată cu plăcere. Facebook-ul, sfântul facebook rămane cel care ne ajuta cu promovarea, în rest mai nimic.

Aţi început deja munca la un alt material?

Emy: Da! Așteptăm să colaborăm cu voi, și lucrăm să găsim piesa cu care o să ne prezentăm la voi.

Cornel: Am început să lucrăm la o piesă, pe care dorim  să o înregistrăm într-un studio profesional

Ce planuri mai aveţi pentru anul acesta?

Cornel: Am dori să filmăm și un videoclip, să lansăm piese noi și să susținem cât mai multe concerte.

Emy: O Sala Palatului și doua Polivalente, eventual un disc de platină și unu de aur, cam atât că mai e puțin din anu` ăsta J. Evident, glumesc, niciodată nu ne-am făcut planuri așa pe termen lung sau să spunem ”bă, hai să vorbim cu baru` sau clubu` respective să ne cheme să cântăm”, nu, exclus, asteptăm să sune telefonul și să ne cheme lumea la evenimente. Eventuale festivaluri sau concursuri.

Componența:

Corneliu Popescu – voce & chitară,
Sebi Solomon – tobe,
Alex Chiriță – clape,
Emy Stanciu – chitară bas

Autor: Geanina Chiricuță

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top