Cronici albume

Black Water – Heartbeats (cronică de album)

Din străfundurile Brașovului a apărut un mic proiect, misterios, compus din Marius Muntean, cunoscut pentru activitatea lui importantă din The Thirteenth Sun, Teo Ardeleanu, creierul uneia dintre cele mai bune trupe de progressive metal din underground-ul romanesc, The Dignity Complex, și Silviu Pop, cunoscut pentru activitatea lui ca frontman în Deliver The God și W3 4R3 NUM83R5, două nume importante în scena de metalcore/deathcore. Proiectul a căpătat numele de Black Water, iar fanii celor 3 se întrebau cum va suna acest proiect. Oare va fi un grup epic de progressive metal sau djent? Cu lansarea EP-ului lor de debut, intitulat Heartbeats, Black Water au surprins cu un sound pe care eu, personal, nu l-am mai auzit vreodată în România.

Lansat independent în Octombrie 2017, Heartbeats a căpătat un fel de cult following prin Brașov, fiind unul dintre cele mai inedite materiale care au ieșit din acest oraș. Stilul abordat este greu de descris în cuvinte, dar pot spune că se încadrează la modul general în latura de electro, preluând niste influențe sesizabile de la Depeche Mode, precum și de la proiecte de folk, precum Spiritual Front, mai ales prin vocea groasă și relaxată a lui Silviu Pop și pasajele ușor jucăuse de chitară acustică.

Prima piesă, din cele 4 de pe EP, este Black Light, o piesă cu o percuție electronic frenetică și totuși relaxantă, pasaje jucăușe de chitară acustică, în stil country și chitara electrică a lui Teo Ardeleanu, aducând un fler post-rock mix-ului de electro. După intro-ul instrumental, intră și vocea curată a lui Silviu, o voce surprinzător de expresivă, caldă, plăcută, el fiind cunoscut până acum doar pentru growl-urile lui în proiectele de metal extrem. Piesa este repetitivă, într-un mod hipnotizant, având o atmosferă foarte „cool”, în lipsa unui cuvânt mai bun. Dinamica piesei este dată de solo-urile frumoase ale lui Teo, care mereu îți atrag atenția și îți rămân în memorie după ce se termină.

A doua piesă, Burning Fire, începe cu un pasaj de rhodes, aducând un pic aminte de Portishead, pasaj care conduce piesa, alături de chitară acustică, bas, un groove reținut de tobe și intervențiile ocazionale ale lui Teo și Silviu. Burning Fire are un fler romantic, pe care e ușor să-ți lași capul pe spate și să visezi. Piesa fiind instrumentală în mare parte, cu foarte puțină voce din partea lui Silviu, după o perioadă devine, poate, un pic prea repetitivă. În schimb, este de remarcat solo-ul final al lui Teo pe această piesă.

EP-ul continuă cu Delilah Is No More, o piesă unde sar în evidență influențele de trip hop, cu un groove de hip hop persistent și o coborâre cromatică pe linia de bas, în timp ce rhodes-ul lui Marius și chitara lui Teo completează paleta sonoră. Delilah Is No More, are o atmosferă foarte pasională și aproape erotică, combinată cu o distanță emoțională, ca o răcoare ce se simte pe toată piesa. Versurile reflectă lucrul acesta, eu interpretându-le ca fiind dorința unui om de a elimina un ideal obsesiv, dar imaginar. Piesa conține multe schimbări de dinamică interesante, fiind cea mai complexă piesă de pe EP și preferata mea din ce am auzit până acum. Desigur, piesa culminează cu încă un solo excelent din partea lui Teo Ardeleanu.

Ultima piesa este Sorrow, o baladă melancolică cu influențe blues, condusă de chitara acustică, percuție electronică, lentă și chitara solo punctând momente cheie muzicale. Atmosfera piesei îmi amintește de proiectul muzical al lui David Lynch, în special balada lui cu Lykke Li, având aceeași atmosferă apăsătoare și apatie emoțională. Progresia de acorduri duce un pic și spre Pink Floyd, solo-urile lui Teo ducând și ele ușor spre Gilmour. Sorrow ajunge într-un punct culminant în care explodează cu o intensitate post-rock, ca apoi să se liniștească o ultimă dată și să încheie albumul cu ritmul de tobă.

Pe latura de producție nu pot reproșa nimic, fiind absolut impecabilă pentru genul muzical abordat. Artwork-ul este realizat de Volodea Biri ca o imagine minimalistă cu o cascadă neagră și cer roșu deasupra, dând o atmosferă neliniștitoare unui peisaj care ar fi în mod normal idilic.

Pentru fanii de trip-hop, folk, electro, în special Depeche Mode și Portishead, recomand cu căldură acest album din partea brașovenilor de la Black Water. Este cu siguranță o experiență pe care nu vreți să o ratați. Heartbeats se poate achiziționa în format fizic de la unul din concertele trupei sau online de pe Bandcamp.

Link-uri utile:

Bandcamp: https://blackwaterbv.bandcamp.com

Youtube: https://www.youtube.com/channel/UCeavvtZhLqdJjGk5eZLFJGA

 

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

To Top