Interviuri

Exivious, traducerea tehnicii în melodie – Interviu cu Tymon

**Romanian Version**

O trupă cât o mie, o mie de cuvinte care n-ar putea o descrie. Exivious, ale cărei baze i-au fost puse de către un membru valoros al trupei Cynic, are sub mânecă două materiale discografice, pe cât de diverse, pe atât de colorate-n straturi muzicale şi în idei cu greu de trecut cu vederea, chiar şi în contextul industriei actuale.

Te vei trezi la finalul lui Liminal dependent de ritmurile careţi vor fura gândurile, precum şi de constanta care leagă totul: melodia. Deloc simplă, deloc uşor de digerat, dar provocatoare prin simpla sa prezentare. Jocul chitarelor, balanţa perfectă a instrumentalului piperată cu saxofon, sentimentul de compoziţie organică şi naturală, precum şi îmbrăcarea improvizaţiilor în hainele artei, fac din Exivious o trupă pe care o vei tot redescoperi. Aceasta va veni şi în capitală, în luna mai a anului viitor, în cadrul proaspăt anunţatului festival SoundArt, alături de trupe precum Stoned Jesus, White Walls, Lowbau şi mulţi alţii.

Despre semnificaţia jazz-ului şi geniul compoziţiei vorbim cu Tymon.

exivious

Ai făcut parte din câteva proiecte muzicale care au scris istorie. Ce confort ți-a adus Exivious, comparativ cu celelalte?

Tymon: Cred că te referi la colaborarea cu Cynic, nu? Am avut un rol diferit acolo. Am fost adus pentru a fi al doilea chitarist și cineva care putea cânta growl. Trupa avea deja un anumit stil așa că am încercat să mă acomodez cu el. Dar diferența principală este că Exivious este trupa mea, unde eu compun majoritatea pieselor. Deci contează viziunea mea și faptul că fac lucrurile conform ei.

Aveți aproape 20 de ani de carieră. Ce s-a schimbat în tot acest timp?

Tymon: Păi trupa a fost în scenă de mult timp oficial, dar nu îmi amintesc bine primii 10 ani. Acea perioadă era mai mult dedicată stăpânirii unui instrument și să înțeleg cum să compun, să aflu ce voiam să fac. Dar ceea ce a rămas la fel, referitor la schimbare, este cum evoluează gusturile noastre muzicale. Cred că este evident că eram fani jazz fusion în timpul primului album, de exemplu. Dar când am început, eram mai degrabă o trupă de death metal. Cu trecerea timpului migrăm spre un sunet mai simplu, melodic și emoțional. Iubesc faptul că un album este o parte de timp, care îți arată unde erai tu ca muzician atunci.

Cum crezi că s-a schimbat industria rock/metal de atunci?

Tymon: Ce s-a schimbat în ultimii 10 ani este sentimentul că devine din ce în ce mai greu pentru trupe mici să aibă o carieră de succes. Oportunitățile unui turneu devin din ce în ce mai mici și e greu să fii văzut. Mai ales acum că fiecare poate înregistra un material până și în dormitor. Este un lucru bun, dar cumva limitează domeniul.

De la Exivious la Liminal a fost o schimbare notabilă în stil. Al doilea s-a concentrat mai mult pe melodie și nu doar tehnică. Care a fost primul tău gând când ați început să lucrați la Liminal?

Tymon: Cred că primul nostru gând a fost: hai să facem un nou album. Nu ne-am gândit prea mult la ce vrem să facem. Liminal este un album intuitiv. Deja aveam un sunet al nostru și nu trebuia să mai căutăm. Am făcut ce ni s-a părut natural.

Liminal este și foarte echilibrat și coeziv. Cum a decurs compunerea sa?

Tymon: Mulțumesc. Baza pieselor a fost scrisă de mine și al doilea chitarist, Michael. După asta am dus piesele celorlalți membri ca să facă ce știu mai bine. O abordare simplă și liniară, care funcționează pentru acest gen de muzică.

Cum se integrează jazz-ul în toată treaba? Care este rolul său în legarea pieselor?

Tymon: Când eram un tânăr muzician descoperirea jazz-ului și a jazz fusion-ului mi-a deschis uși către noi sunete și modalități de a cânta care m-au făcut să mă îndrăgostesc. Nu sunt un chitarist traditional de jazz, nici unul dintre noi nu este. Dar împrumutăm concepte din acest gen și le folosim în muzica noastră. Mai ales în culoarea pe care o dă acordurilor și melodiei, dar și în faptul că ne improvizăm solo-urile.

Te gândești la alte proiecte? Dacă da, ce tip?

Tymon: Toți avem și alte proiecte, de fapt. Trei dintre noi fac parte din Our Oceans. Este o trupă mai melodioasă care mă are și la voce, în afară de chitară. Jeff Buckley, Radiohead și King Crimson influențează trupa.

Apoi este Dodecahedron, proiectul post black metal al lui Michel. Vor lansa al doilea album anul viitor.

Robin – bassistul, are trupa Onegodless, o trupă influențată de Pantera, groovy. Lansează albumul de debut anul viitor. Din ea face parte și tobarul Exivious, Yuma și eu mă ocup de producție și mix.

Ce fel de provocări impune un concert live pentru acest gen muzical?

Tymon: Nu e cel mai ușor gen de cântat deci presupune ceva pregătiri. Parte de improvizație a trupei este cea mai mare provocare pentru mine personal. Are legătură cu starea de spirit și mai puțin cu tehnica sau ceva asemănător. Trebuie să fii relaxat în acel moment ca să-ți descoperi creativitatea și vocea interioară. Dar într-un concert ești și stresat, știi că oamenii se vor uita la tine, poate fi stresant. Deci de cele mai multe ori sunt varză la asta. Dar câteodată, rar, am un concert bun, care face totul să merite.

Concertul din România. Ceva special pregătit pentru această ocazie?

Tymon: Încă nu am început să ne pregătim… dar da, o să avem una sau două surprize. Abia așteptăm.

 

**English Version**

A band worth a thousand others, a thousand words that couldnt contain the bands worth. Exivious has under its sleeve two records, as diverse as you would expect it, as colorful in its multiple musical layers and ideas hard to forget, even in these days musical context.

You will wake up at the end of Liminal hooked on its stealing thoughts rhythm, as well as on the constant that binds it all: the melody. Not at all plain, not at all easy to digest, but provocative by its mere presence. The guitars waltzing, the perfect balance between the instrumentals, just a little bit spiced up with the saxofone, the feeling of organic and natural compositions, as well as dressing all the improvisations in arts clothes, all that makes Exivious a band that you will continuously rediscover. They will be playing next year in Bucharest, during the SoundArt Festival.

About how jazz binds everything and the genius behind the compositions were talking with Tymon.

You were part of some of the history writing musical projects. What kind of comfort did Exivious bring, that the other projects didn’t?

Tymon: I assume you’re referring to my work with Cynic, correct? Well, I had a bit of a different role in that band. I was brought on as a 2nd guitar player and someone who could do the growl style vocals. The band already had an established sound so I tried to operate within those parameters. But the main difference is that Exivious is my own band, where I write the majority of the music. So it’s all about my own vision and doing things accordingly.

You have almost 20 years of career. What has changed in all this time?

Tymon: Well the band has been around that long officially, but I wouldn’t really call those first 10 years part of my career. That time was more dedicated to learning how to play the instrument and getting a grasp on composition and finding out what it was that I wanted to do. But what has been a constant as far as change goes, is our ever evolving taste in music. I think it’s quite apparent that we were really into jazz fusion at the time of our debut album, for example. But when we started out, it was really a death metal band. As time progresses, I seem to gravitate toward a more melodic, simple and emotional sound. And I love that, an album is just a snapshot in time, showing where you were at as a musician at that time in your life.

How do you think the rock/metal industry has evolved since then?

Tymon: What has changed in the past 10 years is that it seems harder and harder for small bands to have a successful career. Touring opportunities are getting more and more scarce and it’s hard to get noticed. Especially now that everyone has the means to record and release music from their bedrooms. Which is mostly a good thing of course, but it does somewhat cloud the field.

From Exivious to Liminal there was a significant change in style and approach. The second one also focused a lot on melody and not just technique. What was your first thought when you started working on Liminal?

Tymon: I think our first thought was: let’s do a 2nd album! We didn’t really over-think or over-analyze what we wanted to do at first. Liminal is a really intuitive album. We had already established a sound for the band so there was no need to search for it anymore. I think we just did what came natural to us.

Liminal is also really well balanced and cohesive. How was the writing of the record?

Tymon: Thank you. The basis for the songs were either written by me or by Michel (2nd guitar player). After that, we took the songs to the rest of the band to let them do their thing. Quite a simple and linear approach which works well for this type of music.

How does the jazz fit in all that for you? What is it’s main role in binding the songs together?

Tymon: As a young musician, discovering jazz and jazzfusion, opened some doors to new sounds and new ways of playing that I completely fell in love with. I’m by no means a good traditional jazz player, none of us are really. But we do borrow some concepts from the genre and use it in our own music. It’s mainly the color of the chords and melodies we use that are often quite inspired by jazz music, but also the fact that we improvise our solos.

Do you think about starting some other side projects? If yes, what type of projects?

Tymon: We all have our side projects actually. Three of us are in a band called Our Oceans. It’s a much more mellow and song oriented band which features me on vocals as well, besides playing the guitar.  Jeff Buckley, Radiohead and King Crimson are big influences for that band.

Then there is Dodecahedron, which is Michel’s post blackmetal project. They’re about to release their 2nd album early next year.

Robin (bass player) has his own band called Onegodless, which is more of a Pantera influenced, groove metal band. They’re releasing their debut album early next year as well. It features Yuma (drummer Exivious) on drums and I’m doing the production & mixing for the album.

What kind of challenges does a live show brings to this sort of musical genre?

Tymon: It’s not the easiest type of music to play so it requires some thorough preparation on our part. The improvisational aspect of the band is probably the biggest challenge for me personally. It really has much more to do with your current mood and head space than it has to do with technique or anything like that. You have to be relaxed and in the moment to really channel your creativity and let out your inner musical voice. But in a live setting where there’s nerves involved, where you know everyone is looking at you and listening to you, that can be quite challenging. So most of the time I simply suck at it. But then sometimes, ever so rarely, I have a good gig, which makes it all worthwhile.

Your show in Romania. Anything special prepared for it?

Tymon: We haven’t started our preparations for it yet… but yes, I think we’ll throw in a cool little surprise or two. We’re looking forward to it!

soundart

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top