Noutăţi

Death metal-ul începutului anilor ’90

featuredAnii’90 au fost bijuteria death metal-ului, epoca de naştere, renaştere şi exploatare pe toate fronturile. Death metal-ul, ale cărei rădăcini sunt mult discutate, se numără printre stilurile care a reuşit şi capete un statut de sine stătător, cu o influenţă magnifică pentru o mare parte din muzica pe care o auzim astăzi.
De la „murdarul” black metal-ului, la tehnicitatea prog-ului mai uşor de recunoscut în latura tech a death metal-ului şi până la spiritul trupelor de thrash ale acelor ani, death metal-ul s-a născut dintr-o mare de influenţe însă şi-a format un renume propriu prin forţa sa şi printr-o sferă de unicitate creată în decursul câtorva ani, mai mult decât suficientă pentru a îl face uşor de recunoscut din sânul genurilor.

death
Discutăm pe scurt despre câteva dintre albumele de bază ale genului, care de altfel, se numără şi printre cele mai devorate de voi pe casete/vinil.

Deşi rădăcinile sale încep încă de pe la mijlocul anilor ’80 prin albume precum „Seven Churches” al trupei Possessed (1985) sau „Scream Bloody Gore” al Death (1987), anii’ 90 sunt cei care se pregătesc vertiginos de o explozie în materie de metale grele încă de la apariţia albumului „Altars of Madness” al Morbid Angel. Un album definitoriu, lansat în ’89 care induce o atmosferă pe cât de „morbidă„, pe atât de maliţioasă. Un ritm alert, riff-uri supărate şi sinistre, vocal antrenat şi schimbări de dinamică care aduc un plus thrasheri-lor clasici precum Exodus, fac din acest album o adevărată capodoperă a anilor.
În aceeaşi perioadă şi de o egală importanţă apare şi capodopera celor de la Pestilence, „Consuming Impulse”. Cu un vocal greu de depăşit în stil la bord şi o forţă aproape magică, Pestilence a creat la finele anilor ’89 un album care va marca viitorul trupei pentru totdeauna.


Atheist, cu al lor „Piece of Time, confirmă statutul unei noi ere, atunci când îşi lansează un album compact pe latura lirică şi instrumentală care în anii 1990 ia cu asalt industria. Un album cu o producţie superbă pentru acea perioadă şi calculat până în măduva corzilor.

Nu putem nu amintim şi de Autopsy cu „Mental Funeral”, o inspiraţie de prim rang pentru ceea ce înseamnă gore-ul în death metal. Apăsător ritmic, growl malefic şi o lirică la limita absurdului mental, unite de o porţie sănătoasă de duritate, reţeta acelor câţiva ani de debut ai stilului.

După cum spuneam şi mai devreme, cei câţiva ani de debut ai deceniului sunt o comoară fără fund pentru death metal. În 1990 apar o serie de albume, de menţionat, cum ar fi şi Obituary – „Cause of Death”, Nocturnus – „The Key” sau Napalm Death – „Harmony Corruption”. Deşi ai tinde crezi aceste albume se învârt în aceeaşi sferă, nu ai putea te înşeli mai mult. Obituary fac o tranziţie lejeră şi deşteaptă de la thrash către death, Napalm îi presară nişte grindcore, pe când Nocturnus anticipează evoluţia genului spre tech, odată cu trecerea timpului.


Tot în ’91 se nasc alte albume de marcă ai death-ului: „Cross the styx” al Sinister, „Into the grave” al Grave, „Like an Ever Flowing Stream” al Dismember, Immolation cu „Dawn of Possession”, Suffocation cu „Effigy of the Forgotten”, „From Beyond” al Massacre şi „Human” al Death. Cel din urmă reprezintă şi începutul erei Death ca o trupă dedicată mai degrabă tehnicii şi perfecţionării, precum şi o deschidere de drumuri dincolo de lirica gore.

Fiecare dintre albumele menţionate perfecţionează stilul într-o direcţie proprie, fie ea de gore, de amestec complet cu viteza thrash-ului sau de abordări care ar putea fi definite cu uşurinţă de cei abia expuşi stilului ca fiind „nebunie pură„.

Deja părinţi ai death-ului, trupe precum Death, Atheist sau Suffocation nu lasă o clipă de respiro fanilor în acea perioadă, albume precum „Unquestionable Presence”, „Individual Thought Patterns” continuând un traseu din ce în ce mai clar într-o manieră asemeni trecutului de maiestuoasă. Alte apăraţii ale anilor care nu trebuie ratate sunt şi „The Erosion Of Sanity” al Gorguts, o trupă care bântuie canale de muzică de sub pământ şi astăzi cu aceeaşi intensitate old school, Malevolent Creation cu „Retribution”, At The Gates cu „Terminal Spirit Disease”, Cannibal Corpse cu „Tomb Of The Mutilated”, Carcass cu „Necroticism” sau SepticFlesh cu „Esoptron„.

Unii fideli până la vene death metal-ului perioadei, alţii vizionari în ale viitorului (precum Meshuggah cu „Destroy Erase Improve”, „tăticii” math metal/djent), toate albumele amintite necesită parcurse măcar o dată.

Era de aur însă nu se opreşte aici, oceanul de albume cel puţin pe o perioadă de 5 ani, între ’88 şi ’93 numără o cifră impresionantă de albume numai bune de devorat.

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

To Top