Prog Talk cu Geanina

De ce progressive?

Preiau aceasta rubrică din pasiune pentru stilul muzical. Este chiar atât de simplu. Înainte să mă afund în vorbe și fel de fel de editoriale sau recenzii prog, m-am gândit că poate ați vrea să știți de ce tocmai prog și ce vă așteaptă în cadrul rubricii.

de-ce-progressive

Precum mulţi dintre noi, nu am început cu progressive-ul, ba chiar la polul opus cu thrash şi death metal. Precum pentru mulţi dintre noi, progressive-ul a fost o parte a lumii rock greu de atins şi greu de cuprins. Încă este. Într-o zi însă am, din nu ştiu ce întâmplare, ajuns la Opeth. Ei bine, Opeth nu se numără printre cei mai de seamă reprezentanţi ai genului şi nicidecum de unde ar trebui să începem dacă vrem să descoperim ce este mai valoros în istoria prog-ului (deşi ultimele două albume, cu accent pe ultimul album, “Pale Communion”, este pe cât se poate de aproape de adevăr), însă constituie un început. Un început care m-a aruncat într-o buclă din care după destui de mulţi ani, nu am reuşit să ies şi din care nici nu îmi doresc să ies. Pentru un adolescent de liceu, prima întâlnire cu prog-ul, în condiţiile unui istoric rock ceva mai puţin complex, a fost o trezire la realitate şi o iubire absolută şi perfectă, aşa cum rar există şi-n viaţa de zi cu zi.

Am început să îmi construiesc propria mea lume prog, asimilând cât este posibil uman din vechi şi nou, iar asta încă o fac. Pentru că prog-ul evoluează pe căi nebănuite, aşa cum a făcut-o mereu, rareori oferindu-ţi un moment de respiro în care să simţi că îţi dă târcoale plictiseala.

Progressive-ul este o experienţă viu colorată, o experienţă prin intermediul căreia trăieşti emoţii induse de fiecare instrument în parte, o experienţă care te loveşte în moalele capului şi în moalele simţămintelor pe neaşteptate. O experienţă pe care o vei retrăi la nesfârşit, pentru că, ei bine, asta este frumuseţea progressive-ului: îţi lasă mereu ceva nou de descoperit. Chiar şi la a mia ascultare.

Iar diferenţa majoră dintre trupele old school de prog aşa cum sunt Genesis, ELP, Yes, King Crimson sau Gentle Giant şi cele care abordează stiluri noi derivate din bazele pe care le-au pus cei de la Meshuggah în anii ’90, precum djent-ul şi  valul de instrumental progresiv care a luat lumea cu asalt încă de la apariţia Animals As Leaders şi câţiva alţii şi încă durează, face sfera progressive-ului cu atât mai adâncită şi imposibil de capturat şi reţinut într-o viaţă de om.

Despre progressive vom vorbi ori de câte ori voi descoperi ce consider că merită împărtăşit cu voi, vechi iubitori şi iniţiaţi. Vă voi conduce prin lumea prog-ului încercând să nu ţin cont doar de parcursul pe care eu l-am urmat în descoperirea sa, din Mezozoic şi până în prezent sau viitor.
Pentru data viitoare v-am pregătit o recenzie dificil de realizat pentru noul Dream Theater. Curând însă vom intra în miezul problemelor.

Lots of prog love,
Geanina Chiricuţã

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

To Top