Noutăţi

Chris Cornell, Soundgarden şi o scurtă privire în filele istorice ale grunge-ului


Din ’84 şi până în prezent Chris Cornell a reprezentat atât un nume important în scena de grunge/alternative, cât şi o voce cu un timbru memorabil pentru orice fan al rock-ului.
Cariera sa muzicală a debutat ca fruntaş, vocalist şi chitarist al trupei de grunge/alternative din Seatle, Soundgarden, alături de care a cântat aproximativ 20 de ani, cu o întrerupere între anii ’97 şi 2010, şi alături de care a lansat nu mai puţin de şase albume de-a lungul timpului. Recunoscut atât underground, cât şi la nivel comercial, Cornell a câştigat de-a lungul timpului numeroase nominalizări şi premii Grammy, dar şi o bază de fani care i-a rămas alături indiferent de proiectele în care s-a implicat (poate cu excepţia albumelor sale solo, la care ajungem imediat).
Cornell este uşor recognoscibil în industria muzicală datorită compoziţiilor sale marcate de progresii atipice, schimbărilor rapide de ritm, tranziţiilor fine dintre acorduri, şi mai ales pentru versatilitatea sa vocală şi timbrul de bariton. De-a lungul carierei sale a experimentat cu diverse tehnici, de la falsetto la ţipete brutale şi este notoriu pentru faptul poate cânta diverse genuri muzicale, de la blues la neo soul, deşi grunge-ul îi rămâne amprentă.

Soundgarden este una dintre primele trupe care au pus bazele grunge-ului, iar albume precum „Superunknown” sau „Ultramega OK” au marcat-o ca fiind şi una dintre cele mai rezistente şi iubite trupe ale genului, alături de contemporani precum Alice in Chains sau Pearl Jam.

Cu un sunet unic, caracterizat de un amestec neobişnuit între puterea heavy metal-ului şi punk-ul care inunda garajele americanilor în acea vreme, Soundgarden devine Led Zeppelin-ul anilor ’84-’90. Prima apariţie oficială a trupei pe un material discografic este pe o compilaţie intitulată „Deep Six”, care reunea un număr mic de noi trupe de grunge. După lansarea EP-ului „Screaming Life”, trupa îşi lansează o carieră care devine istorie. De la apariţii la MTV şi nominalizări la Grammy, Soundgarden devine un nume asociat cu concerte live deosebite şi turnee care numărau trupe demne de stadioane de fani la acea vreme, precum Skid Row, Guns N’ Roses sau Red Hot Chili Peppers.

Încoronarea trupei pentru toată muncă de până atunci apare cu adevărat odată cu lansarea albumului „Superunknown”, cel care a luat şi cinci discuri de platină. Turneul extins pentru promovarea acestui album naştere, însă, unor tensiuni în trupă, fapt ce determină Soundgarden pună pauză pe colaborarea cu Cornell în 1997, alături de care revine abia în 2010 pentru albumul „King Animal” (2012).

În perioada Soundgarden-free, Cornell îşi direcţionează atenţia spre o carieră solo, care se şi concretizează în „Euphoria Morning” (1999). Piesele sale din această perioadă se remarcă prin trăsături comerciale, fapt dovedit şi de faptul ele aveau fie folosite ca soundtrack-uri pentru filme cu încasări uriaşe, precum „Casino Royale”. Atât primul său album solo, cât şi cel de-al doilea, „Carry on”, deşi se bucură de câteva nominalizări la Grammy, sunt primite cu scepticism atât de fanii proiectelor sale muzicale, cât şi de critici. Cel de-al treilea album solo, „Scream”, a fost realizat în colaborare cu Timbaland, iar asocierea celor două nume avea nască noi critici la adresa artistului.

În această perioadă solo se naşte însă o altă trupă care va fi asociată cu Cornell şi curentul de post-grunge/alternative, şi anume Audioslave. Formată din foşti membri Rage Against The Machine şi Chris, Audioslave s-a ridicat din cenuşa fostelor trupe mai puternică decât multe alte supergrupuri. Primul album, intitulat simplu „Audioslave”, tăbară asupra industriei muzicii precum o revelaţie. Trupa încorpora sunetul specific Rage Against The Machine, însă timbrul vocal special al lui Cornell îi dădea o notă hard rock pe care reuşeai o distingi din o mie.

În cei şase ani de existenţă (2001 – 2007), Audioslave a lansat trei albume care au fost şi nominalizate la Grammy.

Nemulţumit de înţelegerile financiare din interiorul Audioslave, Cornell se hotărăşte în 2007 se concentreze pe cariera sa solo. Tot răul spre bine însă, întrucât destrămarea Audioslave duce la reuniunea RATM şi Soundgarden.  Zvonurile ar confirma o reuniune a trupei în acest an, după susţinerea unui concert live în ianuarie organizat ca protest împotriva alegerii lui Trump ca preşedinte al SUA.

Cornell decide în 2010 îşi reunească forţele cu Soundgarden, rămânând fidel în acelaşi timp şi carierei sale solo. A mai lansat un album solo, „Higher Truth” (2015), însă activează în continuare şi în Soundgarden, alături de care lucrează din 2015 la un nou album, care se spune ar urma fie lansat anul acesta.

Chris este recunoscut, de asemenea, şi pentru colaborarea pentru un singur album alături de cei care vor forma Pearl Jam mai târziu, sub numele de Temple of the Dog. Albumul este un tribut pentru moartea unui prieten apropiat de-al lui Cornell, Andrew Wood, care murise de o supradoză. „Hunger Strike”, celebra piesă de pe „Temple of the Dog„, este un duet remarcabil între Cornell şi Vedder, solistul Pearl Jam.

Una dintre puţinele voci originale ale curentului şi o amintire vie a evoluţiei rock-ului de-a lungul timpului, Chris Cornell ne va bucura auzul cu siguranţă mulţi ani de acum înainte.

Comenteaza

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

To Top